Autor: Ellen Alpstein
Naționalitate: keniană
An apariție: 2002 (2020 la Editura Litera)
Titlu original: Tsarina
Nota mea: 4/5
Notă goodreads: 3.90
Număr pagini: 576
Gen carte: ficțiune istorică, romance, dramă
Ellen Alpsten, scriitoare și jurnalistă de origine germană, s-a născut în Kenya în 1971. S-a remarcat prin romanele sale istorice, în special „Țarina”, inspirat din viața Ecaterinei I a Rusiei. A studiat în Germania și Franța, a fost prezentatoare TV la Londra și colaborează cu publicații internaționale. În prezent, trăiește în Londra cu familia sa.
Romanul Țarina are o continuare intitulată Fiica țarinei, pe care am citit-o, dar despre ea vom discuta cu altă ocazie. Țarina urmărește parcursul tinerei Ecaterina I a Rusiei, de la originile sale modeste până la urcarea pe tron ca țarină a rușilor. Ecaterina Alexeevna, a doua soție a lui Petru cel Mare, își dezvăluie povestea alături de cea a soțului ei și a familiei imperiale. Aveam pe lista cartea de când a apărut ea, așa că nu am mai stat pe gânduri. Țarina este în primul rând o ficțiune istorică și, deși multe fapte sunt reale, unele sunt pură ficțiune.
Acțiunea romanului începe în anul 1725, în Rusia, mai precis în Sankt Petersburg. La început, cartea m-a prins imediat, însă pe la jumătate am realizat că intriga este tot mai dominată de scene deocheate, care par să nu se mai sfârșească. Sunt numeroase jocuri erotice descrise în detaliu, așa că, dacă sunteți cititori mai pudici sau minori, nu v-aș recomanda această lectură.
Ecaterina – sau Marta, așa cum se numea inițial – a avut o viață plină de încercări. A cunoscut moartea, sărăcia, violența și abuzul, dar a reușit să supraviețuiască, dovedind o remarcabilă putere interioară și stăpânire de sine.
Petru cel Mare, țarul Rusiei, este un personaj complex și, după părerea mea, nu tocmai echilibrat. Capacitatea lui de a ucide sau de a ordona torturi inimaginabile – cum ar fi turnarea metalului topit pe gât – este pur și simplu șocantă. Da, a fost ambițios și influent, dar cruzimea lui e greu de ignorat. În același timp, era și un mare cuceritor – aventurile sale amoroase sunt numeroase și tumultuoase. Urmează câteva spoilere, așa că, dacă preferați să descoperiți povestea pe cont propriu, vă recomand să săriți peste această parte.
SPOILER
Am reușit să extrag câteva idei care mi s-au părut deosebit de interesante. De exemplu, în secolul al XVIII-lea, statutul femeii era extrem de degradant – adesea mai jos decât cel al unui animal. Femeile erau reduse la rolul de a naște copii pe bandă rulantă și de a se supune dorințelor bărbatului. Dacă ele înșelau, erau aspru pedepsite, în timp ce bărbații aveau libertatea de a avea o mulțime de amante și copii nelegitimi, fără consecințe. Nașterea unui băiat era considerată o binecuvântare, în timp ce fetele erau considerate o povară.
Slugile, cameristele și bufonii erau foarte căutați în acea vreme. Distracțiile erau puține, așa că bufonii erau nevoiți să facă tot felul de giumbușlucuri pentru a-i amuza pe ceilalți. Unele scene din carte mi-au amintit de Quo Vadis de Sienkiewicz – petreceri decadente, pline de băutură, desfrâu și violență, așa cum erau descrise în Roma antică. Cartea introduce și ideea de filicid – uciderea propriului fiu –, un act de o cruzime greu de imaginat. Recunosc că unele scene m-au îngrețoșat profund prin brutalitatea și intensitatea lor.
Deși există unele aspecte care nu mi-au plăcut (le-am menționat mai sus), au fost și elemente care m-au fascinat. Mi-au plăcut descrierile detaliate, portretele puternice ale Ecaterinei și ale lui Petru cel Mare, relația lor tumultuoasă și intrigile de la Curte. În ciuda scenelor mai deocheate, consider că romanul merită citit. Nu doar că ne introduce în atmosfera vibrantă a secolului al XVIII-lea, dar ne oferă și o privire asupra unor momente cruciale din istoria Rusiei.
Am încercat să fiu cât de cât concisă, deși recunosc că textul a ieșit destul de haotic. De regulă nu ofer spoilere atât de mari (chiar dacă aici le-am semnalat), însă le-am considerat necesare pentru o mai bună înțelegere a poveștii. Pentru mine, romanul rămâne o lectură controversată, dar una pe care mă bucur că am descoperit-o. Așadar, îl recomand celor pasionați de ficțiunea istorică și interesați să afle mai multe despre viața Ecaterinei I și a lui Petru cel Mare.