Iubirea ca o țeapă?

descărcare45dd

De curând am răsfoit o carte interesantă. Este vorba de Iubirea ca o țeapă, scrisă de renumitul Alan H. Cohen. Am întâlnit lucruri foarte interesante și vreau să le împărtășesc cu voi.

De ce foarte multe relații de dragoste încep frumos, iar mai apoi se destramă? Acest joc al întâlnirilor romantice este presărat de câmpuri minate și de capcane. Fiecare ne căutăm alesul sau aleasa, însă câți dintre noi nu au dat peste tot felul de ciudați? Și astfel căutăm și căutăm, însă nici noi nu știm ce anume…

Începem relațiile cu stângul

Modul în care începem o relație este extrem de important pentru felul în care aceasta va decurge. În cazul în care alegem persoana greșită nu vom facem decât să fim victima unui lung șir de frustrări și dezamăgiri. Pentru a evita acest lucru, atenție la persoanele pe care le alegeți pentru o relație. Pentru a nu începe relațiile cu stângul, trebuie să urmăm anumite reguli. Mai întâi, trebuie să recunoaștem indiciile privind potențialii parteneri problematici. Apoi, trebuie să facem rocada de la disperare la încredere în sine, deoarece nimic nu îți poate aduce mai mult succes în viață decât încrederea în propria persoană?

Cel mai bun mod de a atrage o persoană este să fii tu însuți. De asemenea, este foarte important să construiești relații bazate pe intimitate, și nu pe fantezie.

Dragostea la prima vedere

Dacă aveți parte de așa ceva, savurați clipa. Se știe faptul că dragostea este cea mai intensă emoție din lume, o simțim, o trăim și ne place. Dintr-o dată, rutina vieții dispare, iar viața noastră capătă culori fantastice. Parcă nici problemele nu mai contează așa de mult. Nici oamenii care înainte ne enervau sau ni se păreau antipatici nu mai contează pentru noi. Dacă nu ar exista dragostea adevărată, sigur planeta noastră ar fi un loc trist și plictisitor. Dragostea face ca viața să fie mai frumoasă și să aibă un scop în sine.

 Trebuie să o luăm pas cu pas, spune Cohen. Trebuie să ne cunoaștem foarte bine partenerul înainte de a lua decizii importante. Să lăsăm dragostea să se afirme ca atare. Vom ști dacă este adevărată sau nu. Dacă nu este, nu avem nevoie de ea. Cum explicați acest lucru?

Suntem niște romantici în serie?

Unii oameni, dacă nu chiar majoritatea, se îndrăgostesc la prima vedere în mod regulat. Această dragoste în serie are și ea un scop. Cu fiecare episod nou apărut, învățăm mai multe despre noi, ce ne dorim de la viață și cum să facem față unei relații. Putem învăța ceva și dintr-o relație de scurtă durată. Nu vă descurajați dacă nu ați găsit până acum persoana potrivită. Cu cât cunoașteți mai mult, cu atât veți fi mai bine pregătiți pentru o nouă relație și veți ști dacă ați găsit pe cine trebuie. Astfel, experiențele trăite vor da roade, iar înțelepciunea dobândită vă va ajuta foarte mult. De asemenea, ne putem îndrăgosti cu cap. Imposibil? Eu cred ca nu.

Să ne stimulăm dragostea grație intimității

Principiile care stau la baza iubirii adevărate sunt la îndemâna noastră și ne folosesc în alegerile conștiente. Nu ne putem baza pe noroc în găsirea sufletului pereche, asta ar însemna o loterie. Și nu trebuie să avem noroc, trebuie să fim puțin isteți. O modalitatea sigură de a pune bazele unei relații solide este aceea de a lăsa pasiunea să crească odată cu intimitatea și niciodată invers. Există șanse să deveniți mai apropiat de celălalt prin dezvăluirea adevăratului eu, a năzuințelor, pasiunilor sau temerilor voastre. Așa construiți o legătura puternică.

Cohen spune că există cinci niveluri ale comunicării prin care majoritatea oamenilor interacționează:

1. Vreme, bârfă, știri, sport, politică sau informații publice

2. Povești

3. Judecăți și opinii personale

4. Propriile sentimente

5. Cele mai intime simțiri proprii

Cu cât dezvălui mai mult despre tine ca persoană, cu atât riști mai mult. Dacă cineva nu te acceptă cum ești, e mai bine să îl lași în pace. Întotdeauna va apărea persoana care va ști să te aprecieze și să te prețuiască așa cum ești.

Să vorbim puțin despre curtare…Ce este curtarea? Este un ritual străvechi, practicat în vremurile apuse. Un tânăr interesat de o domnișoară mergea la ea acasă și discutau o perioadă. O invita în oraș câteva seri la rând și poate la întoarcerea acasă o ținea de mână. Cu timpul, relația celor doi devenea tot mai strânsă. Acesta era modul în care se proceda. Dacă v-ați îndrăgostit la prima vedere, savurați acel moment și apreciați faptul că ați întâlnit o persoană care s-ar putea dovedi un partener ideal. Cu toate acestea, fiți conștienți  că ceea ce pare dragoste la prima vedere, ar putea fi doar fantezie, imaginație sau sex la prima vedere.

Nu vă grăbiți , așteptați mai întâi să cunoașteți partenerul și lăsați relația să se dezvolte. Dacă aceasta este una de calitate, puteți fi siguri că va dura. Nu vă asumați de la început angajamente majore, iar deciziile majore lăsați-le la timpul potrivit. Dezvoltați relația de intimitate cu partenerul prin împărtășirea ideilor, a sentimentelor sau experiențelor. Cunoașteți-vă unul pe altul pornind din interior.

Dragostea in vremea holerei – Gabriel Garcia Marquez

dragoste-in-vremea-holerei

Autor: Gabriel Garcia Marquez

Naționalitate: columbiană

Titlu original: El amor en los tiempos del colera

An apariție: 1985

Nota mea: 5/5

DESPRE AUTOR:

Gabriel García Márquez (n. 6 martie 1927, Aracataca, Columbia – d. 17 aprilie 2014, Ciudad de México, Mexic) a fost unscriitor columbian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1982, pentru roman și proză scurtă, în care fantasticul și realul sunt combinate într-o lume liniștită de bogată imaginație, reflectând viața și conflictele unui continent. Este cunoscut de către prieteni drept Gabo. Cel mai cunoscut roman al său este: Cien años de soledad (Un veac de singurătate). Literatura sa se încadrează în paradigma realismului magic.

García Márquez dezvoltă un interes personal pentru cinematografie; în perioada de adolescență petrecută în Barranquilla, împreună cu pictorul Enrique Grau, scriitorul Álvaro Cepede Samudio și fotograful Nereo López, participă la realizarea scurtmetrajului La langosta azul (Langusta albastră).

DESPRE CARTE:

Iată  că am ajuns  la această minunată carte care mi-a plăcut foarte mult și căreia vreau să îi rezerv o mică recenzie. Auzisem multe despre acest roman încă dinainte să îl achiziționez, așa că vă puteți da seama că așteptările mele erau mari. Și dacă tot vorbim despre așteptări mari, vreau să vă spun că mi-au fost cu multe întrecute.

 Era o fantomă într-o casă străină care devenise peste noapte imensă și pustie, în care rătăcea dezorientată, întrebându-se nedumerită cine oare era mai mort: cel care murise sau cea care rămăsese în viață.

Este un roman superb și  primul pe care îl citesc dintre romanele lui Marquez..Mi-a plăcut, este plin de savoare, mereu ești ținut cu sufletul la gură și nu te plictisești o secundă. Este un roman diferit ca stil față de celelalte romane ale sale (asta am auzit, nu am citit nimic altceva de Marquez până acum) și pot să vă spun asta după ce am citit părerea și altor cititori despre această carte. Cu toate acestea, vreau să citesc și alte romane ale sale, fiind curioasă să citesc și altceva scris de acest autor.

 Se întrebă în sinea ei cu ce drept acceptase rolul de mesager al iubirii o femeie care îi răsturnase temeiurile vieții.

Cartea prezintă destinul a doi îndrăgostiți, Florentino Ariza și Fermina Daza, doi tineri care se iubesc, se despart și se întâlnesc din nou după mai multe decenii.El o mai iubește, a iubit-o mereu, ea însă a plecat din viața lui, căsătorindu-se cu un alt bărbat, mai înstărit decât el, cu doctorul Juvenal Urbino. Sincer, m-am intrebat pe parcursul întregii cărți de ce iubirea lor nu a durat, de ce ea nu l-a mai iubit brusc. Povestea de dragoste dintre Ariza și Fermina este ciudată și ridică mari semne de întrebare cititorului.

 Omenirea, întocmai ca oștirile pe câmpul de luptă, avansează cu viteza celui lent.

Florentino este insistent în iubirea lui pentru Fermina, dar aceasta este un pic rece și nu tocmai prietenoasă. În schimb, soțul Ferminei Daza, Juvenal, este un bărbat răbdător și care se luptă pentru o căsnicie împlinită. După cum spune și titlul, povestea lor de dragoste se desfășoară într-o perioadă în care holera bântuia peste tot. Cu toate acestea, nu holera reprezintă tema principală a cărții, ci triunghiul conjugal format din Fermina, Juvenal și Florentino.

Memoria inimii elimină răul şi amplifică binele, şi graţie acestui artificiu reuşim să ne suportăm trecutul.

Atât Fermina, cât și Florentino, sunt personaje construite într-un mod remarcabil și pot să spun că m-a impresionat povestea vieții lor, dar și evenimentele care le-au marcat viața. Ca cititoare a acestei minunatei cărți, mi-am dat seama de un lucru…viața este imprevizibilă și asta pentru că și cele mai extraordinare povești de dragoste se pot termina la un moment dat. Azi ești iubit, iubești…mâine poate totul dispărea. Imprevizibil totul. Exact ca viața.Vreau păreri de la voi. Ce are această carte deosebit?

Femeia de ciocolată – Gib Mihăescu

images

Autor: Gib Mihaescu

Naționalitate: română

An apariție: 2012

Nota mea: 3/5

DESPRE AUTOR

Gib I. Mihăescu a fost un prozator, romancier și un dramaturg român interbelic. A fost decorat pentru acte de bravură în timpul primului război mondial. A absolvit cursurile Colegiului Național „Carol I” din Craiova. În mai 1917 absolvă școala de ofițeri de infanterie de la Iași cu gradul de elev plutonier și este repartizat la Regimentul 42-66 Infanterie. A participat la primul război mondial ca elev-ofițer, fiind combatant în 1917 în luptele de la Mărășești-Mărăști-Oituz. Gib Mihăescu a fost avocat la Chișinău și în orașul său natal. A colaborat la revistele Sburătorul, Gândirea, Viața Românească.

Este autorul volumelor de nuvele Grandiflora în 1928 și Vedenia în 1929, al unor romane de analiză psihologică a apariției unor stări obsesive, îndeosebi erotice, Rusoaica (tradus și în limba slovacă), Brațul Andromedei, Femeia de ciocolată, Zilele și nopțile unui student întârziat, Donna Alba. A scris și piese de teatru (adunate în volumul Pavilionul cu umbre) și a purtat o interesantă corespondență cu Cezar Petrescu, Corneliu Moldovanu, Apriliana Medianu și Susanne Dovalova, din Bratislava.

DESPRE CARTE

 Timpul are greutate, curgerea timpului e supusă legilor gravitației…ce expresie elegantă și savantă…cum i-ar infige ea numele ca un cui de aur în catapeteasma veșniciei?

Un roman foarte scurt, frumos și care se citește foarte ușor. Subiectul îl constituie povestea de dragoste construită în jurul pasiunii unui bărbat cu numele de Negrișor, pentru femeia de ciocolată, Eleonora.

Negrișor este un inadaptat al lumii în care trăiește și, la un moment dat, își crează o lume imaginară.În această lume a sa imaginară, Negrișor își ucide cu brutalitate adversarul în calea inimii Eleonorei, pe Modreanu.

 Numai atunci va cunoaște culoarea adevărată a acestui suflet, pe lângă care ciocolata trupului e o simplă dulceață.

Obsesia dulce pentru trupul femeii de ciocolată face impresia unui personaj inocent, neinițiat în domeniul vieții.Iar această imagine din roman m-a urmărit mult timp după terminarea lui. Cuvintele pe care scriitorul le utilizează sunt la fel de dulci ca și ideile sale care te îndeamnă spre visare.

 Unde, decât în povești, s-ar mai fi putut găsi acea lumină adânc crepusculară, unde s-ar mai fi putut găsi un păr de culoarea ciocolatei și creț și moale ca ciocolata când se topește în gură: un păr atât de des și cârlionțat, că strâns în coc părea coiful Minervei.

Evenimente stranii, imaginație și personaje extrem de frumoase. Chiar mi-a plăcut  acest roman și îl recomand cu toată căldura. Voi l-ați citit?

 Deci timpul era într-adevăr relativ.

Ferma animalelor – George Orwell

ferma-animalelor---george-orwell-973-681-041-0-492456_big

Autor: George Orwell

Nationalitate: engleză

Titlu original: Animal Farm

An apariție: 1945

Alte cărți: 1984

Nota mea: 5/5

Tip carte: roman distopic

DESPRE AUTOR:

George Orwell (pseudonimul literar și jurnalistic al lui Eric Arthur Blair) (n. 25 iunie 1903, India — d. 21 ianuarie 1950, Londra) a fost un scriitor englez, comentator al radio BBC, editorialist și reporter. El a luptat ca voluntar în Războiul Civil din Spania de partea comuniștilor. A scris romane, eseuri și critică literară.George Orwell este autorul a două faimoase romane satiră în care atacă totalitarismul:

  • Ferma Animalelor (1945) și
  • O mie nouă sute optzeci și patru (1949).

DESPRE CARTE:

De foarte mult timp îmi doream să citesc această carte…am citit-o cu sufletul la gură și, sincer, mi-a plăcut foarte mult. Neașteptat de mult. După titlu, mă așteptam ca subiectul cărții să fie altul și nu mică mi-a fost surpriză că titlul ascunde mult mai mult decât pare.

Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele.

Povestea este simplă: stăpînul unei ferme de animale este alungat, iar supremația animalelor este deținută de animale. Ce mi s-a părut amuzant este felul în care acestea conduc și se organizează.Cei mai inteligenți sunt porcii, ei conduc și ei știu ce este mai bine pentru restul fermei…Este un roman distopic și înfățișează modul în care este condusă o revoluție, dar și modul în care lăcomia și ignoranța distrug orice formă de existență a unei utopii.

Omul este singura creatură care consumă fără să producă. Nu dă lapte, nu face ouă, este prea firav pentru a trage plugul, nu poate alerga suficient de repede pentru a prinde iepuri. Totuşi este stăpânul tuturor animalelor.

Părerea mea sinceră este că romanul este unul foarte bun. Este scurt și la obiect. Dimensiunile sale sunt reduse și se citește foarte ușor. Personajele  animaliere imită foarte bine defecte umane cunoscute, cum ar fi lăcomia, naivitatea, prostia, iar felul în care animalele conducătoare organizează viața celorlalți m-a dus cu gândul la societatea umană în care trăim. Seniorul cel Bătrân, Napoleon și  Snowball sunt porcii care o fac pe liderii și decid felul în care vor trăi celelalte animale de la fel și impun reguli diverse. După ce citiți acest roman, vă aștept cu o părere!

Fata pierdută – D. H. Lawrence

fatapiedr

Autor: D. H. Lawrence

Naționalitate: britanică

Titlu original: The Lost Girl

An apariție: 1920

Nota mea: 3/5

Alte cărți: Păunul alb

DESPRE AUTOR

David Herbert Richards Lawrence (n. 11 septembrie 1885 – d. 2 martie 1930) a fost un scriitor englez.Opera sa, puternic influențată de psihanaliza freudiană, exprimă efectul industrializării asupra ființei umane, conflictul dintre instinct și intelect, revolta împotriva supraevaluării spiritualului și reprimării senzualității naturale, ca manifestări puritane, pledând pentru întoarcerea la natură și reintegrarea erosului, întrevăzut ca o forță sacră a vieții, printre valorile esențiale ale umanității.

 Nimeni nu practică un egoism mai îngâmfat decât o inimă bună, convinsă de propria-i bunăvoință. 

DESPRE CARTE

Romanul lui Lawrence este o adevărată pildă a vieții. În centrul romanului se află Alvina, fiica lui James Hougthon, alături de niște personaje secundare. Fiecare dintre acestea joacă un rol important în existența fetei. Autorul ironizează moralitatea societății britanice din acele timpuri și se axează mult pe construcția socială și sufletească a personajelor. Mi-a plăcut destul de mult această carte, chiar dacă anumite pagini erau pline de descrieri și aveau tendința să mă plictisească.

 Doar dacă un om e conștient că e un gentilom înseamnă că e ceva mai puțin decât un om.

Aflăm din roman ce este egoismul, ce înseamnă bunătatea, ce înseamnă lupta pentru supraviețuire.Pentru o perioadă îndelungată de timp, fata nu face ceea ce își dorește, se simte mărginită. Personajul feminin principal al cărții, Alvina,  se confruntă cu dragostea, cu îndoielile, vrea să accepte dragostea, însă în final decide ce consideră că e mai bine pentru ea. În viziunea sa, bărbații erau ființe dezgustătoare, ființe care probabil nu merită iubirea sinceră a unei femei. Femeia este cea care luptă pentru libertate, pentru propria viață. Este o carte frumoasă, un roman în care romantismul se îmbină armonios cu rațiunea și este o carte care merită citită.

 Înțelepciunea poate fi raportată numai la trecut. Viitorul rămâne veșnic un infinit câmp de greșeli. Niciodată nu poți ști dinainte.
Fericirea este un soi de balon de săpun, copilașul n-are astâmpăr până când nu pune mâna pe el, iar cînd îl înșfacă, îi vatămă ochii și stomacul. Ce poate fi mai pueril decât plânsul omenirii că nu e fericită? Asemenea unui copilaș în baie.
Cu toții tânjim după fericire, însă este cineva până la urmă cu adevărat fericit?…

Next Entries »