Dragostea şi limbajul trupului (II)

sprancenele-si-ochii-in-limbajul-trupului

http://literarybook.wordpress.com/2013/08/22/dragostea-si-limbajul-trupului-i/

Aici am vorbit despre o carte foarte interesantă şi în care am găsit foarte multe informaţii utile. În a doua parte a articolului despre aceeaşi carte, aş vrea să spun că Givens priveşte într-un mod foarte plăcut legătura strânsă dintre dragoste şi limbajul trupului a doi parteneri.

CLEM înseamnă conjugate lateral eye movementadică întoarcerea involuntară a corpului doar într-o parte. Aşadar, pentru a descifra gândurile nerostite, fiţi atenţi la CLEM. CLEM în curtare arată îndoiala.

În cazul unui sentiment de tristeţe, un muşchi emoţional, depressor anguli oris, trage în jos colţurile gurii. Femeile citesc buzele bărbaţilor mai bine decât le citesc bărbaţii pe ale femeilor. În timpul conversaţiei, femeile zâmbesc mai mult şi sunt mai expresive decât aceştia.

În curtare, tonurile vocii sunt contagioase. Aşadar, tonurile vocii dvs. ar trebui să dea impresia că merită să fie ascultate. Sunetul vocii unei femei activează lobul temporal stâng al bărbatului. Sunetul vocii unui bărbat activează lobii temporali stâng şi drept ai femeii. Ea ascultă cu cele două părţi ale creierului, el doar cu jumătate.

B. Russell spunea că: ” Nu doar geometria şi fizica noastră, ci şi întreaga noastră concepţie asupra a tot ce există în jur se bazează pe simţul atingerii.” Mângâierile blânde sunt percepute de nervi numiţi fibre C, care detectează senzaţiile plăcute ale pielii.

O altă chestie foarte interesantă pe care Givens o afirma în cartea sa, este că partenerii care îşi fac curte se ating ca şi când unui ar fi bebeluşul celuilalt.

Dragostea şi limbajul trupului (I)

promo_3785

Întâmplător, am dat pe internet peste o carte.Una foarte interesanta şi captivantă. David Givens propune în carte sa o incursiune în lumea îndrăgostiţilor şi aduce în discuţie mai multe idei, referindu-se în special la limbajul trupului în cazul îndrăgostirii. Am reţinut din carte mai multe idei interesante pe care vreau să le împărtăşesc.

Creierul uman preferă ceea ce este cunoscut, nu ceea ce este necunoscut. Tot Givens propune 5 faze ale curtării:

1. atragerea atenţiei (anunţarea prezenţei fizice şi dorinţa de a fi abordat sau abordată)

2. recunoaşterea (citirea reacţiilor celorlalţi)

3. schimbul de cuvinte

4. faza atingerii

5. uniunea intimă

Există, în opinia lui Givens, o privire „en face” care este de fapt o formă intimă de contact prin privire, ochi în ochi, între mamă şi nou-născut. Palma deschisă este un gest prietenos care înseamnă „te poţi apropia”. Mâinile şi încheieturile bărbaţilor sunt considerate atractive de către femei.

Deşi se diminuează în copilărie, teama de necunoscuţi nu dispare complet niciodată. Prezenţa unui necunoscut activează amigdala, o zonă a creierului uman, apărând neliniştea.

Cuvântul curtare derivă din rădăcina indo-europeană -gher, veche de 7000 de ani, şi înseamnă a prinde sau a îngrădi. Ademenirea în echipă se presupune a fi mult mai eficientă decât ademenirea de unul singur.

În curtare, ratele mai accelerate ale clipirii reflectă agitaţie emoţională, deoarece dopamina este eliberată în creier. Tot în curtare, apare şi fenomenul cameleon, care se referă la imitarea mişcărilor corpului dvs. vă arată când un partener este cu adevărat pe aceeaşi lungime de undă.

Îmbujorarea dezvăluie că sistemul nervos al partenerului dvs. s-a activat. Cum atragi  cel mai bine atenţia unei persoane care îţi place? Cu un braţ întins ca din întâmplare peste masă în direcţia acestuia, exprimându-vă în acest fel dorinţa de a atinge. Alte semne importante în curtare mai sunt: aranjarea părului, aplecarea corpului înainte, ochii măriţi, intersectarea privirilor şi lăsarea în jos a mandibulei.

Faptul de a avea un comportament similar este liniştitor din punct de vedere psihic pentru animale. Imitarea posturii celuilalt spune ” Sunt exact ca tine. Nu prezint niciun pericol. Ai încredere în mine.”

Givens vorbeşte în cartea sa despre un fenomen numit pygmalionism, adică îndrăgostirea de statui, cum a fost cazul din mitologie al lui Pygmalion.

Urechea stângă este mai acordată la emoţii decât cea dreaptă, cerebrală şi analitică,acordată la gândirea logică. De asemenea, întâlnirea privirilor joacă un rol important şi unic în curtarea primatelor. Este o expresie, „privirea naşte privire”. În curtare, implicaţiile sunt clare: priveşte sau vei fi trecut cu vederea.

Va urma şi a doua parte…până atunci, vă recomand cu multă căldură cartea!

Partea a doua aici

Forsyte Saga – John Galsworthy

the-forsyte-saga-by-john-galsworthy

Autor: John Galsworthy

Naţionalitate: britanică

Titlu original: Forsyte Saga

An apariţie: 1922

Număr pagini: +( 3 volume)

Premii: Nobel

Ecranizare: 1967, 2002

Notă : 5/5

Alte romane: nu

O carte de excepţie care prezintă o istorie interesantă a clanului Forsyte. Patru generaţii urmărite de autor cu o asiduă implicare, personaje care iubesc, suferă, au bani, copii…Câteva destine tulburătoare, printre care cea mai tulburătoare este povestea de dragoste dintre Soames şi Irene. Cei doi se despart după câţiva ani de căsnicie pentru că ea nu îl iubea pe Soames şi nu era fericită. Deşi acesta i-a promis femeii la început că o va scăpa de angajament dacă nu va merge între ei, el refuză, suferă, se zbate si după mulţi ani, înainte de a cere divorţul oficial, mai încearcă încă o dată să o recucerească.

Cu timpul, chiar şi durerea îşi leapădă amarul; numai timpul vindecă tristeţea, timpul care vede cum trec toate, cum o emoţie ia locul alteia; timpul aşterne linişte peste toate.

Irene este o femeie foarte misterioasă, delicată, elegantă, care pune pe jar inimile bărbaţilor. Curios este că, peste ani, Irene devine soţia lui Jolyon, vărul lui Soames şi are un băiat cu acesta, Jon (derivat de la Jolyon). Soames se căsătoreşte cu o franţuzoaică, Anette şi are cu aceasta o fiica, pe Fleur. Jon şi Fleur se întâlnesc, se îndrăgostesc nebuneşte unul de celălalt, însă….vă invit să citiţi această splendidă poveste de familie pentru a afla mai multe.

 Oamenii au uitat că Iubirea nu e floare de seră, ci o plantă sălbatică, născută dintr-o noapte umedă, născută dintr-un ceas de soare; răsărită din sămânţă sălbatică, aruncată pe drum de un vânt sălbatic. O sălbăticiune care, dacă înfloreşte din întâmplare în interiorul grădinilor noastre, o numim floare, iar dacă înfloreşte afară, o numim buruiană; dar mireasma şi culoarea ei sunt întodeauna sălbatice!

(mai mult…)

Prinţ şi cerşetor – Mark Twain

print_si_cersetor_1

Autor: Mark Twain (Samuel Langhorne Clemens)

Naţionalitate: americană

Titlu original: The Prince and the Pauper

An apariţie: 1881

Număr pagini: 256

Notă: 4/5

Alte romane: Aventurile lui Huckleberry Finn şi Tom Sawyer

Câţi dintre voi nu au citit sau auzit despre aceasta carte superbă? Nu am citit-o până acum şi acum când am făcut-o pot să spun că este una din cele mai frumoase cărţi ale copilăriei şi nu numai!

Adesea citea cărțile vechi ale preotului și cerea să i se explice, încet, încet, fără să se simtă, visurile lui și lecturile acestea, produsera în el un fel de transformare. Personajele visurilor sale erau asa de frumoase ca începu sa se dezguste de zdrentele si murdăria lui, dorind să fie curat si mai bine îmbracat. Totuși continuă să se joace în noroi și să se bucure; dar în loc de a se rostogoli pe malurile Tamisei numai și numai ca să se distreze, el profita acum, pentru a se îmbăia și a se curăți.

La începutul cărţii, Mark Twain nota: „Însuşirea firească a clemenţei este de două ori binecuvântată.Binecuvântată de cel care o acordă şi de acel care o primeşte; în cel mai puternic ea este cea mai puternică: cu ea îi stă mai bine monarhului petron, decât cu coroana.(Neguţătorul din Veneţia).”

 Acest spectacol bizar și pompos înveseli atât de tare poporul, că aclamațiile sale înăbușeau, cu totul, vocea slabă a copilului însărcinat să explice acest decor în versuri elogioase. Dar Tom Canty nu se întrista, căci acest zgomot era mai plăcut urechilor sale ca orice poezie, oricât de excelenta ar fi fost ea. și în orice parte întorcea frumoasa și fericita lui fata, poporul recunoștea ca efigia era asemănătoare cu originalul în carne și oase și, din nou, scotea strigate entuziaste.

Este vorba despre doi copii care seamănă izbitor de mult, unul provine dintr-o familie de cerşetori, celălalt este prinţul Angliei. Printr-o întâmplare curioasă, cei doi schimbă rolurile. Eduard, prinţ obişnuit să trăiască cu mâncare bună şi înconjurat de slujitori numeroşi, face cunoştinţă cu foamea, frigul, umilinţa, bătaia, jignirile..Tom, pe de altă parte, ajunge pe tron şi trece de la curiozitate, la confuzie şi face cunoştinţă în cele mai depline forme cu ceea ce se numeşte viaţa unui prinţ. La final, adevărul se descoperă, cei doi schimbă locurile, însă bietul Tom nu se mai întoarce în sânul familiei sale depravate, ci rămâne la Curte ca mâna dreaptă a regelui Eduard.

  Ţi-ai găsit mama și surorile? Bine. Vom avea grija de ele; iar tatăl tău va fi spânzurat dacă dorești și dacă legea o permite. Să știți voi toți care ma ascultați ca începând de azi, toți copiii din spitalul lui Christ vor primi hrana pentru inima și spirit tot asa cum primesc pe cea pentru corp; iar băiatul acesta, va rămâne și va ocupa toată viata lui, primul loc în corpul onorabil al guvernatorilor acelor copii. Pentru faptul că el a domnit, se înțelege că i se datoresc omagii particulare.