Indiana – George Sand (recenzie)

pic0703-sand

Autor: George Sand (nume real: Amantine Lucile Dupin)

Naţionalitate: franceză

Titlu original: Indiana

An apariţie: 1832

Număr pagini: 344

Nota mea: 3/5

Alte romane: Lelia

George Sand este pseudonimul scriitoarei franceze Amantine Aurore Lucile Dupin, care a optat pentru un nume bărbătesc pe motiv că în secolul al XVIII-lea  femeile nu erau privite cu ochi buni dacă scriau romane. A  scris Indiana, Ea și el, Micuța Fadette, O iarnă în Majorca, Lelia, Horace.

Până în acest moment nu am mai citit nimic de George Sand și atunci când am ales cartea de la bibliotecă nu am știut că voi citi creația literară a unei femei, și nu a unui bărbat. La apariția sa, romanul a produs furori și a fost foarte bine primit. Mie mi-a plăcut destul de mult, deși mă așteptam la un pic mai mult.

Indiana este un roman clasic francez care are în prim plan destinele nefericite ale mai multor personaje și am observat că multe pagini sunt parcă dominate de prea multă tristețe și trădare.

Romanul prezintă  povestea tinerei Indiana, căsătorită cu un bărbat mult mai în vârstă, colonelul Delmare. Nu are față de acest bărbat niciun sentiment de iubire, ci l-a luat de bărbat doar pentru că trebuia. Cel care îi va da viața peste cap este Raymon de Ramiere, un tânăr viclean care va da viața Indianei peste cap și o va face să oscileze între iubire și suferință.

Un alt personaj interesant este  Noun, o tînără care a copilărit cu Indiana şi rămâne în casă pentru a o sluji pe aceasta. Din cauza lui Raymon, Noun  apelează la un gest necugetat și de parcă nu i-a ajuns tot răul făcut, Raymon îşi îndreaptă privirile spre inocenta Indiana.

În alt plan este vărul Indianei, sir Ralph. Cei doi se reîntâlnesc la finalul cărţii, decişi fiind că nu mai vor să trăiască.Ce se întâmplă până la urmă, vă las să descoperiţi singuri.

CITATE

Cu toate acestea, nu crede că am acceptat dintr-odată, fericirea nesperată care venea să-mi primenească destinul. Mi-a fost teamă să măsor cu gândul viitorul radios care se deschidea în faţa mea; şi când Indiana şi-a ridicat pleoapele ca să-mi surâdă, i-am arătat cascada şi i-am vorbit de moarte.

Amorul propriu este în dragoste ceea ce interesul personal este în prietenie.

Femeia nobilă îţi sacrifică 20 de amanţi pe care îi avea..camerista nu-ţi sacrifică decât un soţ pe care l-ar fi putut avea.

Bărbatul care şi-a tocit puţin emoţiile este mai dornic să placă, decât să iubească.

Priveşte la cei de sub tine şi ai să vezi oameni care te invidiază pe bună dreptate. Aşa este făcut omul, totdeauna aspiră la ceea ce nu are…

 

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: