Ben-Hur- Lew Wallace

adevarul-ben-hur

Autor: Lew Wallace

Naționalitate: americana

Titlu original: Ben Hur: A Tale of the Christ

An apariție: 1880

Nota mea: 3/5

Tip carte: roman istoric

Ecranizare: 1959

Personajul principal se numeste Iuda Ben-Hur și trăiește în Ierusalim la începutul secolului I. Prietenul său Messala este trimis la comanda legiunilor romane și devenind dușman cu Ben-Hur, familia celui din urmă este închisă într-o celulă pentru leproși, iar Iuda este trimis la galere pe viață. Cartea este emoționantă pe alocuri, cuprinde foarte multe detalii, iar substratul său este unul profund și remarcabil. La bază stă tema religioasă, iar stilul scriitorului este interesant. I-am dat însă 3/5 steluțe pentru că nu m-a atras extrem de tare. (mai mult…)

Pânza de păianjen – Cella Serghi

vol5

Autor: Cella Serghi

Naționalitate: română

An apariție: 1938

Nota mea: 5/5

Eroina Diana Slavu încearcă să evadeze din pânza de păianjen a vieții sale, așternându-și amintirile în paginile unor caiete care ajung în mâinile celei mai bune prietene, Ilinca. Prin intermediul acestora facem cunoștință cu Diana, o întâlnim așa cum este ea de fapt și nu cum vrea să pară, aflăm despre iubirea ce i-o purta lui Petre Barbu, despre relația dintre ea și Alex sau despre căsătoria neinspirată dintre ea și Michi.

 Oamenii sunt chinuiţi de nelinişti, de îndoieli, de întrebări fără răspuns. Pentru oricine realitatea poate fi şi altfel, adevărul poate fi altul. Toate aceste îndoieli sunt ca microbii din organism, care pot lupta cu cei care îi atacă din afară.

Diana este o fire visătoare, dar în același timp plină de viață, care poza în fata perfectă.Cu toate acestea însă, viața sa nu a fost deloc ușoară. Decesul tatălui, mizeria în care a trăit familia sa sau lungul drum spre o cariera de avocat fac din Diana o ființa din ce în ce mai puternică.

 Nu mă interesează un bărbat decât în măsura în care cred că-l stăpânesc ca femeie, în care cred că sunt pentru el, într-un moment din viaţă, o fiinţă unică, de neînlocuit. Ştiu că sunt femei mai frumoase decât mine, dar asta nu are nicio însemnătate, fiindcă oricât de frumoasă ar fi o femeie, se poate totdeauna ivi alta, care să fie şi mai frumoasă; dar cred că poate exista o adâncime sufletească, o sensibilitate, o inteligenţă care pot însufleţi în aşa fel un anumit fizic, care pot crea o feminitate infungibilă, amalgam unic de însuşiri de neînlocuit, cel puţin într-o clipă dată, pentru un om într-un anume climat sufletesc.

Este o carte superbă, autobiografică, în care autoarea se inspiră din povestea de iubire ce a nutrit-o pentru marele scriitor Camil Petrescu.Imaginea acestuia a fost transpusă în persoana pictorului Petre Barbu, care pentru Diana era o ființă enigmatică și desăvârșită. Cel puțin așa am perceput-o eu. Citiți cartea, chiar merită…este plină de emoție, uneori de tristețe, dar este frumoasă, deosebită.

 Nu mai am cu lumea exterioară mie niciun contact, iar cea dinlăuntrul meu, nu ştiu, doarme sau a murit.

Niciodată nu va şti omul ăsta cât rău mi-a făcut. Am rămas cu un dor… cum să-ţi explic?… neliniştea mea..

 Dădeam proporţii nemăsurate dezamăgirilor poate fireşti la vârsta când şi iluziile sunt prea mari, când ţi se pare că fericirea întreagă ţi se cuvine, când n-ai nici îngăduinţă, nici înţelepciune.

 Nu-mi dădeam seama că e un miracol, o fericire imensă să-ţi poţi întâlni tatăl, din întâmplare, pe stradă…

Contele de Monte-Cristo – Alexandre Dumas-tatăl

contele-de-monte-cristo-vol-ii_2020_1_1328431958

Autor: Alexandre Dumas-tatăl

Naționalitate: franceză

Titlu original: Le Comte de Monte-Cristo

An apariție: 1844

Nota mea: 4/5

Gen carte: roman de aventuri, literatură clasică

DESPRE AUTOR

Alexandre Dumas a fost un scriitor francez de romane istorice și aventuri, cunoscut pentru cărțile sale: Cei trei mușchetari, Omul cu masca de fier, După douăzeci de ani, Aventurile lui Robin Hood, Regina Margot, etc.

DESPRE CARTE

Am citit acest roman după ce l-am achiziționat de la biblioteca universitară, fiind convinsă că o să îmi placă foarte mult. Când eram mai mică am văzut una dintre ecranizările acestui roman faimos, chiar dacă nu citisem încă romanul. Cartea are un pic peste 1200 de pagini, este într-adevăr stufoasă, însă am citit-o relativ repede.  Pentru un roman scris în secolul al XIX-lea, trebuie să vă spun că mi se parte foarte bine scris, scriitorul oferindu-i o complexitate remarcabilă.

Pentru omul fericit, rugăciunea nu-i decât un amestec monoton şi fără sens, până în ziua când durerea vine să-l înveţe pe nefericit limbajul sublim cu ajutorul căruia să-i vorbească lui Dumnezeu.

Personajele sunt numeroase, însă în prim-plan va sta de la început până la final marinarul Edmond Dantes, bărbatul care va cunoaște atât gustul fericirii și al disperării, dar și al răzbunării. Considerat informator al lui Napoleon Bonaparte, Dantes este exilat pe o insulă, trădat fiind de cel mai bun prieten al său, Danglas. Locul închisorii este Chateau d’If, o insulă înconjurată de ape din care nimeni nu ar putea evada. 

Până în ziua când Dumnezeu va binevoi să-i destăinuiască omului viitorul, toată înţelepciunea omenească va fi cuprinsă în aceste două cuvinte: aşteaptă şi nădăjduieşte.

Una dintre cele mai mari dureri ale personajului principal este despărțirea pe viață de frumoasa și dulcea Mercedes, femeia care acceptase să îi fie logodnică și urma să îi fie curând soție. Ceea ce va descoperi însă Edmond în închisoarea sa îi va schimba total viața. Cert este faptul că va avea ocazia să se răzbune pe dușmanii săi și să îi răsplătească pe cei care l-au ajutat și i-au vrut binele.

Poartă-ţi în suflet durerea aşa cum norul poartă în el ruina şi moartea, ca pe o taină pe care n-o înţelegi decât în clipa când izbucneşte furtuna…

Acest roman deosebit prezintă atât latura iubirii, cât și pe cea a demnității, fidelității, onoarei, durerii sau prieteniei. Mie personal mi s-a părut una dintre cele mai bune cărți ale literaturii clasice franceze și nu numai. Tot ce se întâmplă în acest roman are darul să te țină cu sufletul la gură și să suferi sau să te bucuri alături de personaje. Vă recomand din tot sufletul acest roman și vă aștept cu păreri!

Dacă veţi compara durerile vieţii reale cu bucuriile vieţii închipuite, n-aveţi să mai doriţi să trăiţi niciodată şi veţi dori să visaţi veşnic.

Se spune că bucuria nu doare, aşa ca am venit neanunţat.

« Older Entries