Divergent – Veronica Roth

descărcareaa

Autor: Veronica Roth

Naționalitate: americană

An apariție : 2011

Nota mea: 4/5

Alte cărți: nu

Este prima carte din seria Divergent pe care am citit-o și este un roman foarte bine vândut în toată lumea. Din păcate, am văzut filmul prima dată și mi-a părut rău că nu am citit cartea mai întâi. Acțiunea cărții nu mai reprezenta un mister pentru mine, iar personajele îmi erau deja foarte familiare. Despre ce este vorba însă în carte și ce o face să fie atât de citită și dorită de a fi citită? După părerea mea, reclama. Da, ați auzit bine. Nu mi se pare o carte construită într-un mod aparte, ci doar o carte care prinde foarte bine la publicul din ziua de azi. Nu mă atrage genul Sf și nici nu voi deveni fana lui.

Îmi privesc pe furiş imaginea reflectată, într-o clipă în care ea nu e atentă: nu de dragul vanităţii, ci din curiozitate. Multe lucruri se pot întâmpla cu înfăţişarea cuiva în decurs de trei luni. În oglindă, văd o faţă îngustă, ochi mari şi rotunzi, şi un nas lung şi subţire: încă arăt a fetişcană, deşi cândva, în ultimele trei luni, am împlinit şaisprezece ani. Celelalte facţiuni sărbătoresc zilele de naştere, dar noi nu. Se consideră că e o dovadă de slăbiciune.

Lumea creată de Veronica Roth este una a viitorului, o lume în care fiecare om aparține unei facțiuni. Poți face parte din Abnegație, Prietenie, Candoare, Erudiție sau Neînfricare. Sau poți să faci parte din categoria celor oropsiți care sunt în afara lor. Nu am să vă povestesc subiectul cărții, ci am să vă spun doar atât: Beatrice alege să fie o Neînfricată. Ș face o alegere corectă, care o definește și care îi crește stima de sine. Acum vin eu și mă întreb: de ce mulți dintre noi nu își pun pe primul plan dorințele și visele și ajung să aleagă de dragul familie, apropiaților sau convențiilor sociale?

Am învăţat la şcoală despre slujbele din facţiuni. Opţiunile Neînfricaţilor sunt limitate. Noi putem să păzim îngrăditura, sau să lucrăm pentru securitatea oraşului. Putem să muncim în complexul Neînfricaţilor, să desenăm tatuaje, sau să fabricăm arme, sau chiar să ne luptăm între noi, ca distracţie. Sau putem să lucrăm pentru liderii Neînfricaţilor. Asta din urmă mi se pare cea mai bună opţiune.

O admir pe Tess, am stat cu sufletul la gură când a trecut prin probele Neînfricaților. Ea a învins. Este o învingătoare. Este o tânără de 16 ani care spune POT și pe urmă poate. Chiar dacă face o alegere care va stârni ulterior controverse, eu cred că a făcut cea mai bună alegere pentru ea.  Și cred că avem multe de învățat de la un asemenea personaj. Tess învață că nu există limite, ci doar frici pe care dacă vrei le poți depăși cu brio.

Eu nu pot să lupt în război împotriva Abnegaţiei, împotriva familiei mele. Mai degrabă aş muri. Peisajul fricii mele a dovedit-o. Lista opţiunilor mi se scurtează, şi zăresc calea pe care trebuie s-o aleg. O să mă prefac până când ajung în sectorul oraşului rezervat Abnegaţiei. O să-mi salvez familia. Şi, orice s-ar întâmpla pe urmă, nu contează. Un val de linişte mă învăluie.

Citiți cartea pentru a învăța din curajul protagonistei principale și faceți un exercițiu de imaginație: dacă ar fi să alegeți o facțiune în mijlocul căreia să trăiți, pe care ați alege-o? Eu cred că aș alege Erudiția.

Interviu cu un vampir – Anne Rice

interviu-cu-un-vampir

Autor: Anne Rice

Naționalitate: americană

Titlu original: Interview with the Vampire

An apariție : 1976

Nota mea: 2/5

Este prima carte din seria Cronicile vampirilor citită de mine și foarte probabil și ultima. De ce? Pentru că am ajuns la concluzia certă că nu este un stil de carte care să mă atragă sau să îmi placă. Este o carte care ar putea place adolescenților, așa că eu tind să merg spre o literatură mai serioasă din punctul acesta de vedere. Ca să vă rezum un pic ce se întâmplă în carte, pot să vă spun că atmosfera este una macabră și doar simpla imagine a unui vampir în carte și oase mi-a lăsat fiori reci pe șira spinării. Lestat este personajul negativ al romanului, ucide cu sânge rece oameni și nu ezită să-i transforme în vampiri.

Poţi să te gîndeşti că nu eşti în siguranţă şi că poţi muri şi poţi să te mai gîndeşti la ceva abstract şi îndepărtat. Aşa se întîmpla şi cu mine. Mă gîndeam în clipa aceea, în tăcere şi cu profunzime, cît de sublimă ar fi putut să fie prietenia dintre mine şi Lestat; cît de puţine impedimente ar fi existat şi cît de multe lucruri am fi pu­tut împărţi.

Acțiunea cărții m-a tulburat, oripilat și mi-a fost greu să intru în atmosfera ei. Plus că atmosfera sinistră era de multe ori greu de suportat. Mă bucur totuși că am citit-o din două motive: am înțeles că vampirii și cărțile cu vampiri nu sunt genul pe care l-aș putea citi și că, ca să îți placă astfel de carte, trebuie să fii adolescent.

„Uniţi în ură”, mi-a spus ea calmă după aceea. Am găsit-o lîngă şemineul gol, smulgînd floricelele de pe un fir lung de levănţică. Eram atît de uşurat că am văzut-o acolo, încît aş fi făcut orice. Cînd m-a întrebat cu o voce scăzută dacă aveam să-i spun tot ce ştiam, am făcut-o bu­curos. Căci restul era floare la ureche, faţă de acel vechi secret, că eu îi luasem viaţa. I-am povestit despre mine aşa cum ţi-am povestit ţie, despre felul cum Lestat a venit la mine şi ce s-a întîmplat în noaptea în care el a adus-o de la spital. Nu a pus nici o întrebare, ci doar din când în când, îşi ridica privirea.

Cu toate acestea, este genul de carte pe care îl recomand dacă sunteți pasionați de scrierile cu ființe supranaturale…în caz contrar, mai bine citiți altă carte. Îmi amintesc că acum 3-4 ani am avut ideea să urmăresc un serial cu vampiri, dar după câteva episoade l-am abandonat. Încă o dovadă clară că nu sunt o fană a vampirilor.

Vampirii din jurul nostru continuau să vor­bească, Estelle explicând că negrul era culoarea potrivită pentru hainele unui vampir, că rochiţa pastel a Claudiei era frumoasă, dar lipsită de gust. „Ne contopim cu noap­tea, a spus ea. Avem o licărire funebră.” Apropiindu-şi obrazul de al Claudiei, a rîs pentru a-şi atenua critica; au rîs şi Céleste şi Santiago, toată încăperea părînd animată de rîsetele acelea ca nişte clinchete nepămînteşti, vocile supranaturale aflîndu-şi ecoul între pereţii pictaţi şi făcînd să pîlpîie flăcările fragile ale lumînărilor. „Ah, dar să acoperi asemenea bucle”, a zis Celeste, jucându-se acum cu părul auriu al Claudiei. 

Cartea este scrisă sub forma unui jurnal: un tânăr obișnuit ia un interviu unui vampir în legătură cu viața sa de vampir. Vampirul îi povestește băiatului în detaliu toate întâmplările din momentul transformării sale de către maleficul Lestat, până în ziua interviului.

The Secret Garden – Frances Hodgson Burnett

The_Secret_Garden_book_cover_-_Project_Gutenberg_eText_17396

Autor: Frances Hodgson Burnett

Naționalitate: britanică

An apariție: 1911

Număr pagini: 331

Nota mea: 4/5

Am citit această carte în engleză și cred că dacă o citeam în română, se pierdea foarte mult din atmosfera cărții. Mary Lennox este tânăra protagonistă a acestei minunate cărți și ajunge să trăiască clipe pe care nu și-ar fi imaginat că le va trăi vreodată. Mary nu a fost un copil dorit, părinții săi mor răpuși de holeră, iar  copila ajunge să locuiască într-o casă străină, ce aparține unchiului Archibald Craven. Fetița nu își cunoaște unchiul, acesta fiind mai mereu plecat, și unchiul va fi mereu o enigmă pentru copilă.

“Is the spring coming?” he said. „What is it like?”…
„It is the sun shining on the rain and the rain falling on the sunshine…”

Martha Sowerby este singura persoană care are grijă de micuța orfană în vârstă de 10 ani și îi spune povestea domnului Craven și a soției sale, care a murit într-un accident. După moartea soției, bărbatul încuie grădina cu trandafiri și scapă de cheie. Din acel moment, fetița este fascinată de interiorul grădinii. Atmosfera cărții devine una magică, iar micuța Mary ajunge protagonista unui basm deosebit de frumos. Îl descoperă pe Colin, verișorul său și, alături de acesta, își redescoperă copilăria și bucuria de a fi copil.

Cartea este una recomandată copiilor, însă eu aș recomanda-o și adulților. Are descrieri ample și o atmosferă care te face să îți dorești să mai fii copil!

« Older Entries