Autor: Isabel Allende
Naționalitate: chilian-americană
An apariție: 2005
Nota mea: 4/5
Alte cărți de aceeași autoare: Casa spiritelor
PREZENTARE
Diego de la Vega, alias Zorro, este un aristocrat cu sânge metis: se naște în casa lui don Alejandro, hidalgo spaniol, și a Reginei, fiica unui soldat dezertor și a unei indience-șaman. Educația pe care o primește se trage din rădăcini diferite: de la tatăl său, Diego deprinde arta duelului și codurile cavalerești; de la indieni, învață să vâneze și să citească semnele. Când o vulpe îi salvează viata, Diego își găsește și animalul-totem, el zorro, a cărui istețime proverbială devine una dintre calitățile viitorului erou.
După copilăria și adolescența petrecute în California începutului de secol al XlX-lea, marcată de cumplite înfruntări sociale, tânărul pleacă în Spania, unde va întâlni dragostea și va fi inițiat în ritualurile unei societăți secrete. Aici, la Barcelona, Zorro își afla vocația de luptător pentru dreptate și înger al răzbunării pentru cei în suferință – de-abia unde romanul lui Isabel Allende se sfârșește, începe legenda lui Zorro așa cum o știm, legenda care a străbătut deja un secol și trei continente.
PĂREREA MEA
Este prima carte a scriitoarei pe care o citesc și sigur nu va fi ultima. Cartea prezintă povestea vieții lui Diego de la Vega, alături de cea a fratelui său de lapte, Bernardo. Alejandro de la Vega se îndrăgostește nebunește de războinica Toypurnia, cu care se căsătorește ulterior, aceasta primind numele de Regina.
Regina este fiica BufnițeI Albe, o indiancă care are puteri de șaman și care face farmece și vrăji. Diego de la Vega crește și ajunge să cunoască familia Romeu, pe Tomas și pe fiicele sale, Juliana și Isabel, dar și pe guvernanta Nuria. După ce trece prin mai multe aventuri, Diego ajunge celebrul Zorro, mascatul care, călare pe bravul bidiviu Tornado, ajută indienii și oamenii închiși pe nedrept.
Mi s-a părut mult mai interesantă a doua jumătate a cărții, fiind și partea cea mai plină de evenimente. Așa că vă recomand să aveți răbdare în parcurgerea cărții. Sunt sigură că finalul nu vă va dezamăgi. Naratorul cărții rămâne anonim până la final, moment în care își dezvăluie adevărata identitate. Și dacă tot vă recomand cartea, vă recomand să vedeți și o ecranizare cu celebrul Zorro. Este o carte de aventuri care sigur vă va fascina!
CITATE
Juliana nu-i dăduse nici un motiv pentru a crede că îl iubea, nu era cazul să deschidă subiectul. În plus, se simţea ca ultimul milog, căci nu le putea oferi fetelor nici un pic de siguranţă. Curajul, spada şi amorul nu prea ajutau cu nimic. Fără susţinerea averii tatălui nu putea face nimic pentru ele.
Deşi chipul ei era mai ridat şi pletele şi mai albe, se schimbase foarte puţin în toţi aceşti ani, era aceeaşi femeie puternică şi veşnic tânără care venise acum zece ani la conacul De la Vega pentru a-şi salva fiica de la moarte. Acum avea o misiune similară şi-şi aducea desaga cu plante medicinale. Dat fiind că refuzase să înveţe castiliana, iar părintele Mendoza avea un vocabular mai mult decât sumar în limba indienilor, Diego s-a oferit să traducă.
Eu am citit „Paula” de Isabel Allende și acum am început „Fiica norocului”. Ambele sunt superbe. Chiar scrie minunat!
Isabel Allende are un loc special în inima mea de cititor. Modul cum îmbină aventura/acţiunea cu povestitul, cu istoria este fascinant.
Eu am început, pe la începutul anilor 2000, cu „Casa spiritelor”, care a fost si ecranizată, cu nume mari în distribuţie.