Top cărți citite în 2014

Mai jos am făcut o listă cu topul cărților citite de mine în 2014 și care m-au impresionat (din totalul de 102 citite în total anul acesta):

Ordinea este aleatorie!

  1. Copilăria-Maxim Gorki
  2. Crimă și pedeapsă – Dostoievski
  3. Cartea Mironei – Cella Serghi
  4. The secret Garden – Burnett
  5. Nuntă în cer- Eliade
  6. Desculț – Zaharia Stancu
  7. 13 la cină – Agatha Christie
  8. Grădina uitată – Kate Morton
  9. Un colind de Craciun – Dickens
  10. Spionaj la mănăstire – Rodica Ojog-Brașoveanu

Jar – Liviu Rebreanu

jar_1_fullsize

Autor: Liviu Rebreanu

Naționalitate: română

An apariție: 1934

Nota mea: 5/5

Prima carte scrisă de Liviu Rebreanu pe care eu am citit-o este romanul Ion, de care mai tot românul a auzit. Apoi a urmat Răscoala, Ciuleandra și acum romanul Jar. Toate mi-au plăcut extrem de mult.Revenind la romanul de care vreau să vă vorbesc eu acum, trebuie să vă spun că romanul l-am ales întâmplător de pe un raft de anticariat. M-a atras titlul, iar asocierea dintre acest titlu și Rebreanu am simțit-o ieșită din comun. Așa că am zis că trebuie musai să iau cartea și să o citesc.

S-au culcat foarte târziu şi totuşi Liana s-a mai frământat câteva ceasuri până să poată adormi. Gândurile îi fierbeau în minte într-o confuzie obositoare, semne de întrebare fără răspunsuri, şi toate se învârteau în jurul aceluiaşi Dandu. Aci se felicita că a amânat până dumi­neca viitoare întâlnirea, aci regreta amar şi-şi făcea imputări: de ce amânarea? I-e frică de el sau de ea însăşi? îl iubeşte? Cum să iubească un om pe care abia l-a cunoscut? De ce nu l-ar iubi dacă e mai bine ca ceilalţi băieţi?

Câteva luni mai târziu, am ajuns să citesc și această carte de 164 de pagini și nu mi-a luat nici 2 zile ca să o termin. Subiectul cărții este simplu: viața familiei Rosmarin formată din soții Alexandru și Didina, copiii Mircea, Liana și Bebe este prezentată alături de viețile altor câterva personaje mai mult sau mai puțin importante.
În centrul atenției stă Liana Rosmarin, tânăra studentă cu ambiții mari care visa o dragoste mare. Părinții săi visau să o vadă așezată la casa ei, cu o situație materială excelentă. Toate bune și frumoase până la apariția lui Victor Dandu, locotenent de aviație care îi sucește Lianei mințile și o determină în finalul romanului să ia o decizie disperată.

Zadarnic mai încerca să izgonească din creieri gândul. Recunoştea că face o nebunie, că îşi distruge viaţa, că. îşi dă în vileag ruşinea… Fără ură, cu sânge rece şi cu linişte sufletească îşi zicea că numai omorîndu-1 pe el se salvează pe ea. Cât timp va trăi Dandu, viaţa ei va fi o veşnică temniţă. Când va fi dispărut el, ea va putea trăi şi în temniţă mai bine decât azi în libertate.

(mai mult…)

Spionaj la mănăstire – Rodica Ojog-Brașoveanu

40004_73054

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 2007

Nota mea: 5/5

Alte cărți de aceeași autoare: Bună seara, Melania!, Cianură pentru un surâs, Dispariția statuii din parc, Anonima de miercuri

Înainte de toate trebuie să vă spun că nu puteam să aleg o carte mai palpitantă pentru acest final de an, decât o carte scrisă de marea doamnă a romanelor polițiste românești, Rodica Ojog-Brașoveanu. Vă spuneam într-o altă postare că abia de vreun an de zile mi-am descoperit pasiunea pentru scrierile polițiste și acest lucru se datorează celor două mari scriitoare dragi inimii mele, Agatha Christie și Rodica Ojog-Brașoveanu. (mai mult…)

Sapho – Alphonse Daudet

100_7332

Autor: Alphonse Daudet

Naționalitate: franceză

Titlu original: Sapho

An apariție: 1884

Nota mea: 4/5

Am citit această carte în mai puțin de 3 zile, și asta pentru că este destul de scurtă (are undeva în jur de 160 de pagini, depinde acum de ediția cărții) și prezintă o acțiune nu foarte vastă. În linii mari, cartea prezintă destinul lui Fanny Legrand, poreclită și Sapho. Aceasta este surprinsă în povești de dragoste cu mai mulți bărbați, dar mai ales în cea cu Jean Gaussin. Cartea se citește foarte repede și eu personal am fost cucerită de modul în care scrie Alphonse Daudet. Nu am mai citit până acum nimic scris de el, dar dacă ar fi să găsesc și alte cărți ale sale, le-aș citi cu siguranță.
Titlul face referire la Sapho, o mare poetă din Lesbos care a trăit în secolul al VII-lea înainte de Hristos.

Cartea mi-a amintit într-o oarecare măsură de cartea lui Alexandre Dumas, Dama cu camelii, pe care am citit-o până acum de 2 ori. Aș putea găsi câteva puncte comune între cele două romane, și aici mă refer la stilul apropiat al celor două scrieri, atmosfera pariziană, stricăciunea umană și viciile omenești, damele de companie care în acele timpuri nu puteau să lipsească din societatea franceză, plus personajele principale care se aseamănă cumva.

Îi era bine, se lăsa alintat. Îndrăgostit? Nu; dar recunoscător pentru iubirea cu care‑l învăluia, pentru statornica‑i duioşie. Cum de se putuse lipsi atîta vreme de fericirea aceasta, de frica – de care acum rîdea – frica unei legături josnice, sau a vreunei piedici? Oare nu‑i era viaţa mai curată decât atunci când trecea de la o fată la alta, primejduindu‑şi sănătatea?

(mai mult…)

Un colind de Crăciun – Charles Dickens

poveste-de-craciun_dickens-3

Autor: Charles Dickens

Naționalitate: britanică

Titlu original: A Christmas Carol

An apariție: 1843

Număr pagini: 104

Nota mea: 5/5

Alte cărți de același autor: Marile sperante, Oliver Twist, David Copperfield

Cartea lui Dickens este numai bună de citit în preajma sărbătorilor de iarnă și unde mai puneți că este scurtă și prezintă o morală evidentă. Aveam în plan să o citesc de mai multe luni,dar m-am luat cu alte cărți și am amânat-o pentru luna decembrie.Nu știu cum se face, dar în ultimele două săptămâni am ales doar cărți cu adevărat interesante și nu foarte lungi. Și asta ca să pot citi mai multe cărți.

Dar ştia oare Scrooge că e mort? De bună seamă că ştia. Cum altminteri? Scrooge şi cu el erau asociaţi de nu ştiu câtă vreme. Scrooge era singurul lui executor testamentar, singurul lui curator, singurul lui reprezentant, singurul lui legatar universal, singurul lui prieten şi sin­gurul îndoliat după el.

Ca să rezum subiectul cărții, pot să vă spun că personajul principal este Scrooge, un bătrân casier care detestă Crăciunul. În timp ce foarte mulți oameni trăiesc spiritul Crăciunului, împodobesc brazi și își pregătesc masa cu cele mai alese bogate, Scrooge este genul de om care nu înțelege toate astea și privește îmbufnat și acrit la toate pregătirile de Crăciun. Cartea are și anumite momente creepy, dar cu toate acestea, eu cred că astea au dat un farmec aparte cărții. (mai mult…)

« Older Entries