Valentina – George Sand

valentine

Autor: George Sand

Naționalitate: franceză

Titlu original: Valentine

An apariție: 1832

Nota mea: 4/5

Ca și în romanul Indiana, scriitoarea franceză George Sand ne prezintă povestea unor destine încâlcite, de multe ori povești de viață interesante. În romanul despre care vreau să vă vorbesc, autoarea construiește o serie de personaje care vor avea la finalul cărții un destin tragic, dar care cuceresc tocmai prin tragismul alcătuit de ființa lor. În Valentina avem o iubire interzisă, o poveste de dragoste dintre o burgheză și un tânăr sărac care nu poate avea niciun viitor. Benedict este un tânăr cu un suflet pur, curat, capabil de sentimente înălțătoare, dar care se vede nevoit să renunțe pentru totdeauna la iubirea vieții sale, tânăra și gingașa Valentina.

După cum unii dintre voi știți, sunt atrasă de literatura clasică, iar un prim motiv ar fi că este prezentată o societate altfel decât trăim noi astăzi, un univers în care iubirea era un sentiment delicat și necesar sufletului omenesc.Dar asta nu se întâmpla întotdeauna.

Biata Valentina! Ea ştia aşa de puţin ce-i dragostea, încât i se păruse că-şi iubeşte logodnicul; nu cu pasiune, – desigur, – dar atât cât putea. Pentru că el nu-i inspira nimic, îşi făcea mustrări sieşi. Dragostea adevărată o simţea însă abia acum, când şedea culcată la umbra tufelor de pe mal. în atmosfera caldă, puternică, sângele i se trezea; în mai multe rânduri, privind pe Benedict, simţi un fior ciudat străbătând-o, din inimă până în creştet şi biata fată nu-şi dădu seama de cele ce se petrec cu ea.

Are curajul Valentina să se opună familiei și clasei sale sociale pentru a-și urma bărbatul iubit?Are ea tăria să recunoască ceea ce simte față de Benedict?La vremea respectivă, nu se ținea cont,în cazul unei căsătorii, de sentimentele dintre viitorii soți, ci mai degrabă de interesele financiare și de clasa socială, de bunul renume al celui pe care îl luai în căsătorie. Acest lucru mi se pare foarte trist..să trebuiască să decidă părinții cu cine te vei căsători și să fii obligat să suporți toată viața un mariaj dezastruos. Vorbim totuși de secolul al XIX-lea, când lumea nu era atât de emancipată și existau tot felul de mentalități învechite. (mai mult…)

Pânza de păianjen – Agatha Christie

descărcare

Autor: Agatha Christie

Naționalitate: britanică

Titlu original: Spider’s Web

An apariție: 1954

Nota mea: 5/5

Pânza de păianjen nu este așa cum vă așteptați poate, cartea Cellei Serghi, ci este un roman polițist al Agathei Christie. L-am ales întâmplător dintr-o listă lungă de romane scrise de marea autoare britanică și să știți că nu mi-a dezamăgit așteptările. Se citește ușor,este interesant și m-a captivat foarte repede. Clarissa Hailsham-Brown este personajul principal al cărții și în același timp, cel mai misterios. Fiind din fire glumeață, Clarissa obișnuia să facă diferite farse apropiaților, amuzându-se de reacția lor. Având o imaginație foarte bogată, își imagina adesea cum ar fi dacă…s-ar găsi întâmplător în preajma unui cadavru. Mă credeți sau nu, va avea pe parcursul cărții o surpriză de proporții.

— Nu prea seamănă cu Oliver, recunoscu ea. N-am avut nici o şuviţă din părul lui, dar l-am făcut cât mai asemănător cu putinţă… pe urmă… pe urmă… Am visat, mi-am închipuit… Îşi dădu la o parte părul de pe faţă. Mi-am închipuit că am coborât aici şi el era acolo, după canapea. Şi totul era adevărat. Era acolo, mort. Eu îl omorâsem. Se uită în jur la toţi şi începu să tremure. E adevărat? Întrebă ea. L-am omorât?

Agatha Christie are un dar aparte, acela de a-i oferi cititorului pe parcursul cărții mai multe piste false, acesta luptându-se cu veșnicul Cine a înfăptuit de fapt crima? Trebuie să recunosc că tehnicile la care apelează sunt uimitoare, iar finalul ne lasă de multe ori cu gura căscată! Odată cu descoperirea cadavrului din salon, vina cade în primul rând pe Clarissa, apoi pe Pippa, iar la final pe musafirii săi. Un alt personaj interesant al cărții este doamna Peake, o grădinăreasă cu un comportament aparent necioplit. Spun aparent, pentru că finalul romanului face lumină în ceea ce o privește. (mai mult…)

Femeia pierdută – Jude Devereaux

femeia-pierduta_1_fullsize

Autor: Jude Devereaux

Naționalitate: americană

Titlu original: Lost Lady

Nota mea: 3/5

An apariție: 1985

Femeia pierdută este un roman de dragoste scris de Jude Devereaux și după ce l-am terminat, am rămas cu impresia că este destul de siropos pe alocuri. Regan este o tânără care fuge de o căsătorie din interes și fără să își dea seama, își găsește adevărata fericire în brațele unui bărbat pe care nu l-ar fi considerat niciodată potrivit pentru ea.

În sfârşit îl făcuse gelos. Trebuia să-i intre în cap că nu era singura persoană din viaţa ei. Când vor ajunge în America şi drumurile lor se vor despărţi, va găsi un bărbat ca Farrell care s-o iubească fără s-o judece.

Pe de altă parte, americanul Travis Stanford pare tipul de bărbat care nu este capabil de sentimente profunde pentru o femeie. Scriitoarea creează tot felul de momente captivante și interesante, iar pe parcursul cărții cititorul poate observa că totul ia o întorsătură neașteptată.

Regan se transformă dintr-o tânără naivă și fără apărare, într-o femeie isteață și descurcăreață care știe ce vrea de la viață. Cel mai mult mi-a plăcut faptul că ea oferă o lecție de viață reală, subliniindu-se ideea că dacă vrei să devii un om puternic, trebuie să perseverezi. (mai mult…)

Iubiri paralele – Cella Serghi

Autor: Cella Serghi

Naționalitate: română

An apariție: 1991

Nota mea: 4/5

Alte cărți de aceeași autoare: Panza de paianjen, Cartea Mironei

De Cella Serghi am mai citit Cartea Mironei și Pânza de păianjen, două romane deosebit de frumoase care mi-au rămas întipărite în minte și suflet pentru totdeauna. Mi-a plăcut foarte mult această carte și cred că dacă ar fi să menționez câteva motive pentru care m-a impresionat, cred că nu mi-ar ajunge o zi întreagă. Mai întâi, personajele frumos și abil construite care îți lasă impresia că sunt cât se poate de reale. Nu am putut să nu remarc ca scriitoarea le atribuie cu o subtilă ironie, însușiri de multe ori amuzante.

Disperată, Clemansa dă să puie ceaşca pe pianină, dar, ezitând, de teamă că ar putea s-o păteze, s-o strice, observă că, în stratul de praf, e desenată o mână cu un deget care indică un drum, ca la dentist. O ia într-acolo şi, când ajunge la divan, după ce se împiedică de un covor şi mai varsă un pic de lapte, descoperă samovarul în dosul unei măsuţe turceşti.

Personaje avare, femei în vârstă (Artemiza și Clemansa) care parcă nu se pot resemna cu gândul că viața lor a trecut, un tânăr (Victor) care oscilează între sentimente pentru Voica și pentru Nicoleta. Eu cred că de fapt Victor a iubit-o mereu pe Voica și nu am putut nicio clipă să înțeleg de ce aceste personaje și-au tratat trăirile cu atâta imaturitate și superficialitate. O altă iubire care merge în paralel cu cea dintre Victor și Voica este cea dintre sora geamănă a Voicăi, Geta și Horia, un tânăr cu o personalitate la fel de controversată ca de altfel a multor personaje din roman. (mai mult…)

Contractul de căsătorie – Honore de Balzac

Contractul-de-casatorie-f51117

Autor: Honore de Balzac

Naționalitate: franceză

Titlu original: Le Contrat de Mariage

An apariție: 1835

Nota mea: 3/5

Alte cărți: Eugenie Grandet, Medicul de țară

Am ales această carte din mai multe motive: în primul rând, m-a atras titlul cărții și mă gândeam că o carte cu un asemenea titlu trebuie să fie interesantă; în al doilea rând, este o creație literară a lui Balzac, fapt ce nu presupune nici o altă recomandare. Balzac este unul din marii clasici ai literaturii franceze ce a creat personaje memorabile fără egal în literatura universală.

Romanul Contractul de căsătorie îi aduce în prim plan pe Paul de Manerville, pe Nathalie Evangelista și pe mama celei din urmă, faimoasa doamnă Evangelista. Este pusă la cale căsătoria dintre Paul și Nathalie, aceasta urmând să aibă la bază un contract de căsătorie. Deși apare în roman ideea că Paul o iubește pe Nathalie, personal am ajuns la concluzia că sentimentul nu este reciproc. Ba mai mult, vicleana soacră a lui Paul are grijă ca totul să se rezolve în favoarea ei și a fiicei sale.

Pentru mine trecutul va fi ca acele visuri de dor care premerg posesiunea şi pe care adesea posesiunea le destramă, dar pe care tu le-ai făcut încă mai minunate. Mă voi reîntoarce să-mi regăsesc o soţie nouă. Căci oare, în lipsa mea, nu te vei face încă mai fermecătoare? Frumoasa mea iubire, scumpa mea Nathalie, fii pentru mine ca un mit. Fii aidoma acelei copile ce-o văd dormind. Dacă ai dezamăgi încrederea mea oarbă, Nathalie, n-ai avea a te teme de dragostea mea, fii încredinţată de aceasta; aş muri în tăcere.

Balzac scrie într-o perioadă în care societatea franceză nu era una extrem de morală, iar lumea era caracterizată de o profundă îngustime în gândire. În acest roman, scriitorul vine cu ideea că până și căsătoria devine o afacere pentru unii oameni. Si atâta timp cât există bani, se poate cumpăra orice. (mai mult…)

« Older Entries