Domnișoara Brodie în floarea vârstei – Muriel Spark

muriel-spark-domnisoara-brodie-in-floarea-varstei-2434-720x720

Autor: Muriel Spark

Naționalitate: britanică

Titlu original: The Prime of Miss Jean Brodie

An apariție: 1961

Nota mea: 3/5

Cartea lui Muriel Spark o are în prim plan pe Jean Brodie, o profesoară care utilizează la orele sale de predare metode mai neobișnuite. Trupa lui Brodie cuprinde câteva fete cu firi total opuse ce își vor însuși până la cote înalte învățăturile bătrânei domnișoare Brodie. Jean Brodie este un personaj controversat din mai multe puncte de vedere. În primul rând, metodele sale de predare depășesc sfera cunoștințele școlare pe care orice elev ar trebui să și le însușească, profesoara dezvăluind fetelor sale amănunte picante din viața sa particulară. În al doilea rând, Jean Brodie are o viață particulară care nu poate fi considerată model pentru elevele sale.

Totuşi, domnişoara Brodie a refuzat să se mărite cu el. Căzuse într-o stare de melancolie la retragerea sa din rolul de maestru de cor şi figură marcantă a bisericii, iar fetele îşi spuneau că el deseori se gândea la posibilitatea ca domnişoara Brodie să nu-l accepte ca soţ din cauza picioarelor scurte, şi de aceea îl invidia pe Teddy Lloyd pentru picioarele sale lungi.

Aproape tot romanul se rezumă la discuțiile dintre domnișoara Brodie și elevele sale, alături de alte câteva întâmplări mărunte. Autoarea construiește prin intermediul lui Brodie imaginea unui profesor nonconformist care ține cu orice preț să fie altfel decât ceilalți profesori. Sunt de acord ca elevii să știe noțiuni în plus față de programa școlară, dar în niciun caz cu atitudinea lui Jean Brodie de a-și pune viața particulară pe tapet. Nu cred ca este la locul lui acest lucru.

Fetele lui Brodie, având acum şaptesprezece ani, puteau să o detaşeze pe domnişoara Brodie de latura ei de profesoară. Când vorbeau între ele despre subiect, trebuiau să admită că până la urmă, şi fără îndoială, într-adevăr era interesantă, ca femeie. Ochii îi scânteiau, nasul curbat îi dădea un aer de mândrie, părul îi era încă de culoarea castanei şi adunat matriarhal la spate. Profesorul de cor, destul de mulţumit de domnişoara Lockhart, acum doamna Lowther, care renunţase la predare, o privea pe domnişoara Brodie pe sub sprâncenele lui roşcate cu o admiraţie sfioasă ori de câte ori o vedea.

(mai mult…)

Pan.Victoria – Knut Hamsun

pan-victoria_1_fullsize

Autor: Knut Hamsun

Naționalitate: norvegiană

Titlu original: Pan.Victoria

An apariție: 1894

Nota mea: 5/5

De Knut Hamsun am citit romanul Foamea și Ultimul capitol, cel din urmă citindu-l de două ori. Este un scriitor norvegian clasic care dă viață unor pagini pline de emoție. Dacă Foamea prezintă destinul crud al unui bărbat aflat în pragul sărăciei, iar Ultimul capitol viața din sanatoriu a unor oameni cu sănătatea șubredă, Pan.Victoria este o carte care vorbește despre cu totul altceva. Cartea este formată din două părți care par să nu aibă legătură între ele, ci numai o relație la nivel emoțional. Ambele transmit trăiri intense cititorului și îl transportă într-un univers de basm.

Ea poate să-l distrugă pe om, să-l ridice din nou şi apoi să-l stigmatizeze iar; poate să mă cuprindă în mrejele sale astăzi pe mine, mâine pe tine şi mâine seara pe el, atât este de nestatornică. Dar poate să fie şi trainică, întocmai ca o pecete rezistentă ce nu se desface, poate să ardă cu aceeaşi flacără vie ipână la sfârşitul vieţii, atât este de eternă. Şi cum este iubirea?

În Pan, personajul principal este locotenentul Glahn, un bărbat care își duce traiul liniștit într-o cabană din pădure. În mitologie, Pan era un zeu care îi învăța pe muritori să cânte la nai și, sub înfățișarea unui satir răutăcios, ademenește tinere fecioare. Scriitorul construiește în persoana locotenentului imaginea unui Pan modern pentru care natura este simbolul libertății și al împlinirii sufletești. Viața lui Glahn se schimbă atunci când o cunoaște pe Edvarda și mai apoi, pe Eva.

Şi ce este iubirea? Un vânt care adie printre trandafiri; nu, o luminiţă fosforescentă ce trece prin sânge. Iubirea este o muzică fierbinte a infernului, care face să bată chiar şi inimile celor vârstnici. Este ca unele flori ce se deschid la căderea nopţii sau ca anemonele care îşi închid corola la atingerea sau la suflarea vântului.

La o observație mai atentă a cărții, ne putem da seama de modul ciudat în care Edvarda se comportă cu tânărul bărbat.Ba îl iubește, ba îl urăște. Ba mai mult, nici Glahn nu pare să fie convins de adevărata natură a sentimentelor sale. Cu toate astea, mi-a plăcut prima parte a cărții, un motiv principal ar fi descrierile ample din natură care par să îl introducă pe cititor într-o lume feerică. (mai mult…)

Doamnele verzi – George Sand

AMINTIRI-DIN-BERRY-DOAMNELE-VERZI

Autor: George Sand

Naționalitate: franceză

Titlu original: The naiad.A ghost story

An apariție: 1923

Nota mea: 4/5

Pe George Sand o citesc din liceu și pentru cei care nu știu acest nume trebuie să le spun că este un pseudonim pentru o scriitoare talentată a literaturii franceze clasice. M-am îndrăgostit de literatura clasică în clasa a 9 a, atunci când citisem Mândrie și prejudecată, cartea scriitoarei Jane Austen. De atunci, lecturile mele din categoria scriitori clasici s-au înmulțit.

Prima carte a lui George Sand pe care am citit-o a fost Lelia, apoi a urmat Indiana. Am observat că autoarea are multe cărți ce poartă nume de personaje feminine. Are un mod aparte de a construi personaje și le atribuie fiecăreia dintre ele niște povești de viață inedite.

Pentru mine, domnule, reluă Baptiste, care era un spirit foarte pozitiv, n-a fost nimic, am dormit în acea cameră şi n-am văzut nimic. Nu cred în aceste istorii. Dar, când v-am auzit cum vă frământaţi în timpul febrei, vorbind de o frumoasă doamnă care există şi nu există, care a murit şi e vie. Ce ştiu eu ce aţi mai spus! Era atât de frumos uneori, că aş fi vrut să reţin sau să ştiu să scriu pentru a însemna totul, dar vă făcea atât de râu, incit am luat hotărârea să vă aduc aici, unde vă simţiţi mai bine. Vedeţi dv., domnule, toate acestea pornesc din faptul că faceţi prea multe versuri. Domnul, tatăl dv., bine spunea că asta deranjează ideile! Aţi face mai bine dacă v-aţi gândi numai la dosarele dv.

Cartea despre care vreau să vă vorbesc acum, Doamnele verzi, are la  bază o legendă în care trei tinere domnișoare au fost otrăvite cu apă și pâine cu mult timp în urmă și se întorc uneori să bântuie o cameră a conacului. De acest lucru află și Just Nevieres, fiul avocatului care se ocupă de procesele familiei D’Ionis. Catherine d’Ionis ii fură inima tânărului avocat fără ca ea să o știe, iar această iubire a lui trece prin mai multe etape. Ce se întâmplă până la urmă cu cele trei doamne aureolate de o nuanță de verde, vă las să aflați singuri. (mai mult…)

Secretul casei dintre lauri – Agatha Christie

secretul-casei-dintre-lauri-11

Autor: Agatha Christie

Naționalitate: britanică

Titlu original: Postern of Fate

An apariție: 1973

Nota mea: 3/5

Nu este o carte celebră și nici nu are o acțiune complexă, cu toate astea însă este scrisă de Agatha Christie și merită citită. Nu îi mai avem în prim plan pe Poirot sau pe miss Marple, dar avem doi soți, foști detectivi cu minți la fel de ascuțite. Tommy și Tuppence sunt două personaje simpatice care conversează mult, vorbesc verzi și uscate și se decid să cumpere o casă. Cumpără un chilipir de casă veche, iar renovările nu întârzie să apară. De asemenea, nu întârzie să apară nici secretele casei. Ce secret atât de mare ascunde Casa dintre lauri de îi pune atât pe jar pe cei doi soți? Ce mister se ascunde și cum va fi acesta deslușit? Veți afla cu siguranță la finalul romanului.

— Mi-am făcut idei în legătură cu Alexander Parkinson, care şi-a dat atâta osteneală – şi desigur că urmărea cu ardoare chestiunea – să lase un cod secret sau un mesaj secret într-o carte. „Mary Jordan n-a murit de moarte bună”. Măcar admitem, aşa e? Admitem că această Mary Jordan, oricine ar fi, n-a avut o moarte naturală? Apoi n-ar fi posibil ca Alexander Parkinson să fi fost următorul care a murit?

Trebuie să recunosc că mă așteptam la mai mult și îmi doream ca finalul să nu fie atât de abrupt. Cartea se termină și ai impresia, ca cititor, că au rămas câteva mistere nedeslușite. Aceeași impresie am avut-o și eu. (mai mult…)

Cărțile lunii IANUARIE 2015

460891-1366x768-[DesktopNexus.com]

În luna ianuarie am reușit să citesc nici mai mult, nici mai puțin de …10 cărți! Secretul? Am ales cărți de maxim 200-250 de pagini care se citesc ușor și care mi-au fost pe plac. Recunosc, nu toate însă.

  • Prima carte citită la început de 2015 este Ură.Prietenie.Dragoste.Căsătorie despre care aflați mai multe( dacă faceți click pe titlu) într-o scurtă recenzie. Nu mi-a plăcut în mod deosebit și nici nu m-a atras. Curios, nu?
  • Mont-Oriol este o altă carte care însă mi-a plăcut și v-o recomand cu mult drag! Și nu uitați să citiți și Bel-Ami, un alt roman interesant al lui Maupassant.
  • Secretul casei dintre lauri este un roman polițist al Agathei Christie care nu putea să lipsească din lista mea de lecturi. Este  o carte interesantă, scurtă și ușor de înțeles și citit.

(mai mult…)

Next Entries »