Rebecca – Daphne de Maurier

571245

Autor: Daphne de Maurier

Naționalitate: britanică

Titlu original: Rebecca

An apariție: 1938

Nota mea: 5/5

Ecranizare: 1940

Tip carte: roman clasic, roman de dragoste

Există o continuare a cărții: Lady de Winter (de Susan Hill)

Daphne du Maurier (n. 13 mai 1907 – d. 19 aprilie 1989) a fost o scriitoare britanică. Multe dintre operele sale au fost adaptate în filme, inclusiv romanele Rebecca (adaptarea cinematografică a câștigat Premiul Oscar in 1941) Hanul Jamaica si povestirile scurte Pasările si Nu privi acum.A mai scris Verișoara mea Rachell, Generalul Regelui și Golful Francezului. Primele trei adaptări au fost regizate de către Alfred Hitchcock iar ultimul de Nicolas Roeg.Un roman gotic, plin de intrigi, care amintește de opere celebre cum ar fi Jane Eyre – Charlotte Brontëși La răscruce de Vânturi – Emily Brontë. Bunicul ei a fost scriitorul George Du Maurier iar tatăl ei actorul Gerald Du Maurier. Sora ei mai mare Angela a devenit și ea la rândul ei scriitoare iar sora mai mică Jeanne a fost pictor. (sursa)

(mai mult…)

The Wonderful Wizard of Oz – L. Frank Baum

6a0120a61b8905970b017ee4ce853d970d

Autor: L. Frank Baum (Lyman Frank Baum)

Naționalitate: americană

Titlu original: The Wonderful Wizard of Oz

An apariție: 1900

Nota mea: 5/5

Ecranizare: 1939

Lyman Frank Baum (15 mai 1856, Chittenango, New York – 6 mai 1919, Hollywood, California) a fost un important scriitor american de cărți pentru copii, celebru în special pentru cartea Vrăjitorul din Oz (1900) și alte treisprezece cărți bazate pe aceasta și cu acțiunea tot peTărâmul din Oz. Tărâmul respectiv, ce conținea patru regiuni conduse de un rege, se mai numea și Orașul de Smarald din Oz. A mai scris alte nouă cărți fantastice (ca Viata și aventurile lui Moș Crăciun), 82 de povestiri scurte, circa 200 de poeme și alte lucrări. (sursă) (mai mult…)

Clopotul – Iris Murdoch

descărcare

Autor: Iris Murdoch

Naționalitate: irlandeză

Titlu original: The Bell

An apariție: 1958

Nota mea: 3/5

Nu știu de ce, dar trăiesc cu impresia că nu rezonez deloc cu cărțile scrise de Iris Murdoch. Tot de aceeași scriitoare am citit și Castelul de nisip și, sincer, nici una, nici alta nu m-au impresionat într-un mod deosebit. Oricât aș încerca să găsesc ceva pozitiv care m-a impresionat, nu găsesc. Am ales să citesc această carte după titlu, gândindu-mă că trebuie să fie ceva interesant. Am citit chiar pe internet o scurtă descriere în care se spunea despre legenda clopotului de la mănăstire.

Am zis că trebuie să o citesc, chiar dacă presimțeam că Iris Murdoch nu mă va impresiona nici de data asta. Și așa a fost. Cu greu am rezistat să nu o abandonez și nu am făcut asta doar pentru că vroiam să văd dacă totuși voi găsi ceva care mă va atrage. Nu a fost să fie, poate. Personajele nu sunt atât de interesante, iar ideea homosexualității din carte mi-a displăcut total.

Nu-şi regreta hotărârea de a nu se întoarce la Paul. Sprijinul lui Michael era pentru ea o mare uşurare, de parcă i se luase o povară de pe umeri. îi scrisese lui Paul scrisori lungi, în care-i dădea explicaţii. Paul răspunsese cu predici, telegrame ultimative şi telefoane care se terminau brusc când unul dintre ei trântea telefonul. Probabil din cauza prezenţei lui Michael, Paul o scutise de apariţia sa la faţa locului. îi comunică însă teoria lui mai limpede ca oricând. Nu existau decât două căi. Era genul de femeie făcută să penduleze între incertitudine şi supunere. De incertitudinea ei Paul era sătul. Venise vremea ca ea să se supună. De fapt şi ea îşi dorea acest lucru şi numai în acest fel îşi va găsi adevărata fericire. Independenţa era doar o himeră. Nu va face decât să se încurce într-o altă relaţie.

Dora Greenfield este genul de femeie care pângărește cu prezența ei mănăstirea și cred că Murdoch a pus-o intenționat acolo. Relația dintre stricăciunea umană, păcatele umane și puritatea locului sfânt este evidentă. Însă nu am prea înțeles prezența clopotului în roman, cred că se putea scrie ceva mult mai atractiv. (mai mult…)

Iarna vrajbei noastre – John Steinbeck

42810_78420

Autor: John Steinbeck

Naționalitate: americană

Titlu original: The Winter of Our Discontent

An apariție: 1961

Nota mea: 3/5

Această carte nu mi-a plăcut la fel de mult ca alt roman al lui Steinbeck, La răsărit de Eden, pe care personal îl consider cel mai reușit roman al său. Nici celelalte cărți ale sale, cum ar fi Șoareci și oameni sau Perla, nu mi-au spus prea multe. Revenind la romanul de față, trebuie să vă spun că am stat și am așteptat să găsesc o secvență care să fie memorabilă și care să îmi spună ceva. Ei bine, acel moment nu a venit.

Pe de altă parte, ştiu, prin mijlocirea oaselor şi ţesuturilor mele, că într-o bună zi, mai curând sau mai târziu, voi înceta să trăiesc, şi de aceea lupt împotriva somnului, şi totodată îl chem: încerc să-l ademenesc să vină. Clipa în care adorm înseamnă pentru mine o cumplită ruptură, o suferinţă. O ştiu, pentru că mă trezesc chiar în clipa când adorm, stăpânit de o durere apăsătoare. Iar după ce adorm, încep să fiu foarte ocupat. Visele mele nu sunt decât problemele zilei precedente, transfigurate până la absurd, ca nişte oameni care ţopăie, împodobiţi cu coarne şi măşti de animale.

În prim planul acțiunii îl avem pe Ethan Allen Hawley, un bărbat cu familie și responsabilități care lucra într-un magazin al cărui proprietar era Marullo, un sicilian bogat. Soția lui Ethan, Mary, este o femeie puternică și mi-a plăcut relația caldă dintre cei doi, vorbele frumoase cu care se adresau unul altuia și comunicarea pe care o realizau. În rest, în carte nu se întâmplă mare lucru. Este o carte cam greu de lecturat, iar anumite pagini sunt plictisitoare și nu pot decât să îi distragă atenția cititorului de la ce e mai important. Ce este într-adevăr important în carte, vă las să descoperiți singuri. Eu nu pot decât să vă spun că mă așteptam la mai mult de la această carte. Poate prefer eu cu totul alte stiluri și nu m-am putut acomoda cu stilul lui Steinbeck. Sau poate nu am avut suficientă răbdare ca să îl cunosc cum trebuie ca scriitor. (mai mult…)

Plan diabolic – Rodica Ojog-Brașoveanu

plan-diabolic_1_fullsize

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu
Naționalitate: română
An apariție: 2007
Nota mea: 5/5

PREZENTARE

„Lumina se stinse brusc. Avionul se cambră și își continuă zborul sfredelind negura închegată. Un monstru orb, suspendat la zece mii de metri. În pântecele de aluminiu, țipetele se învălmășeau. Apoi lumina se aprinse. Călătorii se priviră surprinși, fără glas. Stewardesa se repezi în cabina de comandă. Prin ușa deschisă se vedeau două trupuri însângerate prăbușite peste aparatele de la bord. Ambii piloți fuseseră înjunghiați.“ Rodica Ojog-Brasoveanu

PĂREREA MEA

Vreau să vă vorbesc despre o altă carte scrisă de Rodica Ojog-Brașoveanu, de această dată o carte cu o acțiune puțin diferită față de cărțile citite de mine până acum. De ce spun diferită? Pentru că acțiunea romanului se petrece într-un avion, iar personajele care iau parte la aceasta sunt memorabile.

— Aveam să observ mai târziu că era una dintre ciudăţeniile Diavolu­lui Alb. Nu intra niciodată, chiar într-o încăpere goală, fără să încerce în prealabil clanţa. Ferea parcă liniştea odăii. Şi azi mă întreb care poate fi explicaţia. Un tic simptomatic, ecoul îndepărtat al unor refulări din copilă­rie, nu ştiu.

O dublă crimă petrecută în avion stârnește un haos nedescris, iar personajele sunt trecute ca printr-o prismă în speranța de a afla ucigașul adevărat. La final cititorul descoperă ceva ce nu era chiar ce părea să fie, lucru care pe mine m-a surprins enorm. Printre personaje se află soții Hagianu ( ea, o visătoare și el, plictisit de o căsătorie anostă), miss Dorothy James Porter, Diamantopol, senilul Nichita Dumitrescu, preotul Iustin Făgădău, caricaturistul Val Iacobescu, scriitorul Vasile Mareș, economistul Anton Oprișan și Ciolac, un individ cu un temperament coleric. (mai mult…)

« Older Entries