Ce facem cu o carte care nu ne place?

images

Ideea acestui mic articol mi-a venit zilele astea, când am tras de mine să citesc o carte. Nu este o situație unică, am pățit asta destul de des în ultimul timp. De la 9-10 cărți pe lună am ajuns să citesc în ultima lună 5-6 și m-am întrebat de ce oare. Unde a dispărut cititoarea care murea să mai citească o pagină, care era ahtiată după citit? Cred că de vină este stresul tot mai mare și oboseala acumulată la serviciu, plus câteva chestii legate de familie care nu îmi dau pace. De multe ori prefer să fac cu totul altceva decât să citesc și mă simt vinovată față de cărțile mele și de kindle-ul meu pe care nu îl mai deschid cu zilele. O dată la câteva zile îmi revine pofta de citit, dar nici atunci nu mă ține mult. Condiția este însă să găsesc  o carte foarte interesantă care să îmi mențină atenția trează.

Bun, și ce facem cu cărțile pe care le citim, dar după 50, 100 sau 200 de pagini, ajung să ne plictisească și devine un efort supraomenesc să le terminăm? Eu am câteva cărți pe care le-am abandonat și care m-au lăsat rece. Dar, astăzi am luat decizia să nu mai forțez nota cu romane care nu îmi spun nimic. Promit să fiu un cititor mai consecvent și să nu  mai fiu atât de leneșă. Voi cum procedați în această situație? Continuați sau abandonați cartea?

Mare Tranquillitatis – Katja Millay

mare-tranquillitatis_1_fullsize

Autor: Katja Millay

Nationalitate: americana

Titlu original: The Sea Of Tranquility

An apariție: 2012

Nota mea: 2/5

Nu aveam intenția ca atunci când am început să citesc cartea să o abandonez după o sută și un pic de pagini. Cinci zile pierdute când puteam citi o altă carte. Nu știu ce se întâmplă, știu că acest roman este foarte popular și iubit de foarte multă lume, dar mie personal nu mi-a plăcut deloc. Sau aproape deloc. Nastya și Josh or fi personaje interesante, dar chiar nu mai putea să citesc o carte atât de negativistă, să citesc despre aluzii erotice, băutură, dezmăț și alte chestii care mă lasă rece. Bat pasul pe loc când dau peste această carte. Vreau să o citesc, dar de fapt trebuie să mă forțez ca să mai citesc câteva pagini. Ori sunt eu pretențioasă, ori această carte chiar m-a plictisit îngrozitor.

Trăiesc într-o lume lipsită de magie sau de miracole. Un loc unde nu există clarvăzători sau metamorfi, nici îngeri, nici băieți cu puteri supraomenești care să te salveze. Un loc unde oamenii mor, și muzica se dezintegrează, și viața e nașpa.
N-am mai rostit o vorba de fata cu vreo alta persoana de 425 de zile.

Nu mi-a plăcut cartea pentru că are o acțiune foarte lentă, nu mi-a plăcut pentru că nu m-a impresionat prin nimic. Poate prinde la adolescenți, dar eu, la 26 de ani, nu mai sunt impresionată de astfel de dulcegării. Nu este genul de carte care să îmi placă, deși nu este exclus ca într-o zi să mă întorc la ea și să continui lectura

Voi ați citit cartea?V-a plăcut?

Răzbunarea sluților – Rodica Ojog-Brașoveanu

razbunarea-slutilor_1_fullsize

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 2008 (la Nemira)

Nota mea: 5/5

Răzbunarea sluților nu este primul roman al Rodicăi Ojog-Bașoveanu pe care eu îl citesc, așa că eram destul de acomodată cu stilul scriitoarei. Cu toate acestea, nu mă așteptam la o poveste atât de complexă, la personaje atât de bine conturate și la un conflict atât de amplu. Nu am avut mult timp pentru citit în ultima vreme și am citit acest roman în aproximativ o săptămână.

Când Patrick — în acte Petru Sârbu — intrase în viaţa doamnei Clotilda Martinescu — avea deja experienţa, mentalitatea, statura fizică şi morală, într‑un cuvânt, statutul gigolo‑ului perfect al deceniului 90: înalt, atletic, impecabil în orice moment al zilei şi cu o figură bărbătească pe care numai un observator extrem de ager ar fi detectat primele semne, sensibile încă, ale unei dulcegării murdare ce‑şi pune inevitabil amprenta pe chipul profesioniştilor. În totul, frumos de rupea inimi, simpatic şi veşnic binedis­pus. Avea douăzeci şi cinci de ani, iar Clotilda împlinise şaizeci în aceeaşi vară.

Cum ar fi să vă recomand o carte care are tot felul de intrigi și în care personajele complotează să se omoare între ele? Căsătoria din interes, complicitatea la crimă și crima cu sânge rece sunt câteva elemente care ar putea face din această carte una atractivă. Ar fi multe de zis despre această carte, despre modul în care a reușit să mă captiveze, astfel încât la un moment dat eram cu ochii pe fiecare personaj, neștiind de fapt ce avea să mai urmeze. (mai mult…)

« Older Entries