Să nu ne uităm la ceas – Rodica Ojog-Brașoveanu

sa-nu-ne-uitam-la-ceas

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 2006

Nota mea: 4/5

Am citit multe cărți ale acestei autoare, toate m-au fascinat, însă aceasta parcă nu a mai fost pe măsura așteptărilor mele. Este un roman de spionaj încărcat de nuanțe istorice (Hitler) care are multe personaje, iar acțiunea cărții este destul de complicată. Atât de complicată că sunt amănunte ale cărții pe care nu le-am înțeles. Poate și pentru că istoria Germaniei nu m-a interesat prea mult niciodată și sunt detalii istorice pe care nu le cunosc. Este totuși de admirat faptul că autoarea s-a documentat îndelung înainte de a da viață acestui roman destul de interesant.

— Fleacuri în aparenţă, dar, în ansamblu, pline de semnificaţie. Începu să râdă: Sunt şi cretini, nenorociţii! De pildă, de ieri am constatat că-mi vine alt zarzavagiu. Că mutra-i de canalie, n-ar fi nimic, dar ai pomenit „oltean” blond, cu ochi albaştri şi ceafă rasă?

Elvira Manu este unul dintre personajele feminine principale ale cărții și este un fel de zeiță a lumii bune, femeia care are lumea la picioare și are parte de tot ce își dorește. Lumea de mahala apare și în acest roman și scriitoarea nu ezită în romanele sale să introducă și o undă de ironie față de personajele sale. Dialogul și descrierile sunt cât se poate de complexe, iar personajele au personalitate și vor cu orice preț să placă cititorului. Personajul meu preferat rămâne Elvira Manu, femeia puternică care ascunde mereu câte un secret incredibil. (mai mult…)

Duelul – Aleksandr Kuprin

Duelul

Autor: Aleksandr Kuprin

Naționalitate: rusă

Titlu original: Поединок

An apariție: 1905

DESPRE AUTOR

Alexandr Ivanovici Kuprin este un scriitor, pilot, explorator și aventurier rus, ale cărui romane cel mai bine cunoscute sunt Moloh (1896),Olesia (1898), Duelul (1905), Tânărul căpitan Rîbnikov (1906), Smarald (1907), și Brățara cu granate (1911). Vladimir Nabokov l-a numit pe Kuprin Rudyard Kipling al Rusiei pentru poveștile lui despre căutătorii patetici de aventură. Kuprin încearcă mai multe meserii și odată ajuns în tagma scriitorilor, este proclamat de Tolstoi ca un adevărat succesor al scriitorului Cehov. De Cehov nu am citit încă nimic, dar sunt sigură că și ce a scris el merită citit.

Pentru un clasic al literaturii ruse, Kuprin nu scrie deloc rău. Ba dimpotrivă, creează un roman extrem de reușit, dar pe care cred că puțini l-au înțeles. Nu am citit până acum nimic scris de el, ci doar am făcut cunoștință cu literatura rusă prin intermediul altor scriitori ruși, cum sunt Dostoievski, Tolstoi, Gorki sau Turgheniev. Citisem undeva că Duelul este romanul care îl face faimos pe Kuprin și este în același timp un roman care va stârni multe păreri în sfera criticii. Romanul a fost publicat după încheierea războiului ruso-japonez și are un substrat politic puternic.

Mai trecură cinci minute până când Romașov, chinuit de gândirile-i amare, se hotărî s-o pornească mai departe. Trecu furișându-se de-a lungul gardului de nuiele care împrrejmuia casa Nikolaevilor, trăgându-și cu băgare de seamă picioarele din noroi, ca și cum ar fi putut să-l audă cineva și să-l prindă asupra unei fapte rele.

Eu recunosc că nu prea sunt fana literaturii clasice ruse și a literaturii ruse în general. Și spun asta pentru că îmi este destul de greu să rețin numele alambicate ale rușilor și de multe ori nu reușesc să mă conectez cu romanul în sine. Așa mi s-a întâmplat și în cazul acestui roman, Duelul, de la care aveam speranțe mari. Dar care m-a cam dezamăgit. Acțiunea cărții stagnează, am citit mai bine de jumătate din carte cu speranța că se va întâmpla ceva interesant. Doar finalul este interesant și cam atât. (mai mult…)

Amândoi – Liviu Rebreanu

res_fcc2388978a2a977c679b6da17c2fad1

Autor: Liviu Rebreanu

Naționalitate: română

An apariție: 1940

Nota mea: 4/5

Alte cărți: Jar

Deși cartea achiziționată de mine de la anticariat conținea două romane (Jar și Amândoi), nu le-am citit unul după altul și am decis să le fac câte o mică recenzie separat. Despre Jar v-am spus aici mai multe. Amândoi este un roman destul de scurt care se citește repede și m-am bucurat foarte mult că după lectura romanelor Ion, Ciuleandra, Jar și Răscoala am ocazia să mai citesc o carte a marelui Rebreanu.

Dintre scriitorii români mai vechi, Rebreanu a rămas unul din preferații mei. Romanul poartă aparent un titlu simplu, Amândoiînsă sunt convinsă că, dacă ați citit acest roman, v-ați așteptat la o poveste de dragoste inedită. De ce nu, în stilul celei dintre Ion și Ana sau Ion și Florica. Ei bine, nu. Acest roman are la bază o dublă crimă, soț și soție care sunt uciși de o mână criminală. Credeți-mă că Rebreanu punctează foarte bine intriga romanului și reușește să creeze niște personaje memorabile.

– De câte ori nu mă cruceam și eu cu Solomia: cum, Doamne, pot sta atât de singuri și de părăsiți? reluă Vasilica pe gânduri. La bătrânețe omul are mai multe neoi. Și dumnealor sânt destul de bătrîni…

Pe tot parcursul romanului am stat cu sufletul la gură încercând să ghicesc care dintre protagoniștii cărții a fost autorul crimei duble și am suspectat pe rând pe fiecare. Bătrânul Daniloiu, zgârcit și antipatizat de multă lume, are parte de un final crunt. Soția sa la fel. Cert este faptul că scriitorul ne lasă până la final să ne dăm cu capul de pereți, la figurat desigur, ca să aflăm adevărul. (mai mult…)

« Older Entries