Vulturul dincolo de cornul lunii – Rodica Ojog-Brașoveanu

7_rodica-ojog-brasoveanu---vulturul-dincolo-de-cornul-lunii

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 2008

Nota mea: 4/5

Sunt o fană a romanelor polițiste scrise de Rodica Ojog-Brașoveanu și am citit multe din romanele sale. Acest roman însă, a fost cam greu de digerat. De ce? Acțiunea cărții este la fel de interesantă, scriitoarea păstrează și aici o nota puternică  de umor, dar substratul istoric mi-a făcut pur și simplu nervii ferfeniță.

Limbajul vechi, o groază de arhaisme, exprimarea specifică unei perioade istorice îndepărtate, multe personaje istorice și evenimente consemnate în istoria românească și nu numai. Așa aș putea eu caracteriza acest roman istoric care are și o undă de mister. Logofătul Andronic este cel mai interesant personaj al romanului și cel în jurul căruia se concentrează mare parte din acțiune. Pe de alta parte, trebuie să menționez și povestea de dragoste interzisă dintre Gheorghiță și Smaragda, personaje care luptă mult pentru dragostea lor.

La Andronici acasă se afla însă doar jupâneasa Irina care se uita chiondorâş la prietenia feciorului său cu Fărcăşan cel tânăr. Bezmetic fusese, ce‑i drept, şi părintele lui Ionită, boier Zaharia, dar dacă cela sărea doar casa, Ioniţă opintea asupra Turnului Colţei.

Brâncoveanu, Cantacuzino și alte fețe istorice de seamă apar treptat pe scena romanului nostru și cui îi place istoria, chiar îi recomand această carte. Istoria a fost pentru mine mereu un domeniu în care nu am excelat, asta din cauză că nu am memoria anilor și numelor. Și când am citit acest roman, am fost puțin în ceață din cauza prezentării unor evenimente istorice despre care nu mai știu sau nu am știut niciodată mare lucru. (mai mult…)

Încă o zi – Mitch Albom

coperta

Autor: Mitch Albom

Naționalitate: americană

Titlu original: For One More Day

An apariție: 2004

Nota mea: 4/5

PREZENTARE

Pornind de la întrebarea „Ce ai face dacă ai putea mai petreci o zi alături de cei dragi?”, Încă o zi, cel de-al treilea roman al lui Mitch Albom, este o poveste tulburătoare despre cât de fragilă şi de puternică, în acelaşi timp, este iubirea care îi leagă pe membrii unei familii. Fost jucător de baseball distrus de băutură şi înstrăinat de familie, şomer şi falit, Charley „Chick” Benetto este un om sfârşit. Viaţă lui este atât de tristă, încât, pentru el, singură soluţie este îşi pună capăt zilelor. Copleşit de regrete, Chick se întoarce în orăşelul natal, pentru a-şi lua rămas-bun de la locurile unde a copilărit şi a-şi curma apoi viaţa. Însă revederea casei natale îi va răsturna toate planurile, pentru aici pe Chick îl aşteaptă mama sa, a cărei dragoste o refuzase de mult, pe când era un adolescent furios. Din această clipă, speranţa bărbatului înfrânt pare renască. Va mai putea el reînnoda legătură cu fiinţa care l-a iubit cel mai mult pe lume? Va avea el şansa  îi pună întrebările pe care nu a avut niciodată curajul i le adreseze? Va primi răspunsurile care îl ajute şi refacă viaţă şi familia?

PĂREREA MEA

Deși am terminat de citit această carte de mai bine de o săptămână, încă nu știu cum să prezint această carte astfel încât să vă conving că merită citită. Pentru cei care nu știu, Mitch Albom este un scriitor american contemporan îndrăgit de cititori și foarte apreciat. Încă o zi este un roman cu un titlu simplu, dar care în realitate este extrem de complex.

„Când raiul îşi termină treaba cu bunica, s-o trimită înapoi. Mulţam’.” Asta scrisese fiică-mea în cartea de oaspeţi, la înmormântarea mamei. O afirmaţie nonconformistă, cum fac adolescenţii. Dar poate că Maria ştia ea ceva, îmi ziceam eu acum, după ce o văzusem iar pe mama şi o auzisem explicând cum funcţiona lumea celor „morţi”, cum amintirile despre ea o chemau înapoi.

Am descoperit acest roman întâmplător și nu a lipsit mult ca să îl pun pe kindle și să îl „devorez” pagină cu pagină. Tema principală este destinul uman și ocazia de a mai căpăta încă o șansă. Charlie sau Chick Benneto ajunge un bărbat cu o existență ratată și viața lui se schimbă când mama sa moare. Simte remușcare, regret, furie și se simte incapabil să își continue existența. Viața lui se schimbă când primește șansa de a mai petrece o zi cu fantoma mamei sale. Sunt câteva elemente ale cărții care m-au surprins, câteva care m-au intrigat, dar nu am de gând să dezvălui prea mult din acțiunea cărții. Cartea se citește ușor și la finalul lecturii, am simțit ca mai vroiam sa continue povestea lui Chick și a familiei lui.

Şi ştiţi ce e ciudat? Cumva am înţeles tot în clipa când am privit-o în ochi. Nu mă refer la detalii, desigur. Dar pierdută înseamnă pierdută, iar eu cunoşteam acea privire pentru că eu însumi o avusesem. O uram pe mama pentru că vedeam această expresie pe faţa ei. O uram pentru că era la fel de slabă ca mine.

(mai mult…)

Mă dau în vânt după cumpărături – Sophie Kinsella

20141114_232345

Autor: Sophie Kinsella

Naționalitate: britanică

Titlu original: The Secret Dreamworld of a Shopaholic

An apariție: 1999

Nota mea: 4/5

Alte cărți: Am numărul tău

Cei de la editura Polirom au o colecție de cărți numită Chick lit, iar această carte face parte din această colecție. Prima întâlnire cu această colecție a fost acum 3 ani, când lucram la o librărie din Iași. Aveam un răftuleț special pentru aceste cărțulii roz, verzi și lila, coperți ochioase care ar atrage atenția oricărei iubitoare de acest gen de carte. Ei bine, nu am citit nicio carte din această colecție atunci, eu fiind în acea vreme mare iubitoare de clasici. Încă sunt, dar mi-am lărgit un pic orizonturile.

Dumnezeu ştie de ce-o fi aşa secretoasă. De parcă m-ar interesa viaţa ei plicticoasă. Mă aşez la birou, pornesc voioasă computerul şi accesez calendarul. O, mamă, am o conferinţă de presă în oraş. Chiar dacă e vorba de-o lansare plicticoasă a unor fonduri de pensii mai vechi, tot mă aleg cu o ieşire din birou şi, cu puţin noroc, un pahar de şampanie bună. Munca poate fi destul de plăcută uneori.

Am avut de curând șansa să achiziționez varianta ebook a acestui roman și am zis că trebuie să îi dau o șansă. Sceptica fiind din fire, m-am gândit că dacă nu îmi place după câteva pagini, o voi abandona. Spre surpriza mea, mi-a plăcut enorm și am citit-o în două seri. Mi-a plăcut foarte mult. Este o lectură ușurică, amuzantă și numai bună pentru lectura de vacanță. (mai mult…)

Mic dejun la Tiffany – Truman Capote

11048698_1041127042573679_6923872948886996197_n

Autor: Truman Capote

Naționalitate: americană

Titlu original: Breakfast at Tiffany’s

An apariție: 1958

Nota mea: 3/5

Tip carte: roman clasic

PREZENTARE

Mic dejun la Tiffany este povestea unui scriitor care își amintește ca a cunoscut-o în urmă cu cincisprezece ani, pe când locuia într-un vechi apartament din New York, pe Holly Golightly, o fata excentrica și misteri­oasă, care locuia în aceeași clădire. În scurt timp, scri­itorul aspirant de atunci și fata aceasta ciudata, pe a cărei carte de vizită era scris „călătoare”, devin prie­teni apropiați, iar opiniile și modul de viață neconven­țional, precum și lucrurile neobișnuite pe care le afla despre trecutul și aventurile prin care a trecut vecina sa ajung sa-l fascineze tot mai mult. Firul narativ simplu, liniar al microromanului ii permite lui Capote să-și rafineze stilul caracteristic minimalist, într-o forma vie și proaspătă, care i-a adus un succes masiv la cri­tică și public.

PĂREREA MEA

Este primul roman al lui Truman Capote pe care l-am citit și în ultimii ani am auzit păreri diverse despre acest roman. Așa că vreau să vă împărtășesc și părerea mea.L-am pus de mult timp pe lista mea de viitoare lecturi, dar nu știu de ce, dar am simțit că în ciuda opiniei generale favorabile, pe mine s-ar putea să mă dezamăgească. Nu am avut cartea la dispoziție, dar într-un final am făcut o comandă online și am achiziționat-o. O să râdeți, dar foarte greu m-am hotărât să o citesc. O luam în mână, începeam să o răsfoiesc, dar îmi era teamă. Teamă că o citesc când sunt prea obosită, teamă că o voi termina prea repede, teamă că nu o să îmi placă. Ei bine, nu pot spune că mi-a plăcut extrem de mult. Povestea în sine este interesantă, dar cam atât.

Nu iubi niciodată o sălbăticiune… Întotdeauna aducea sălbăticiuni acasă. Un şoim cu o aripă rănită. Odată era un râs adult, cu un picior rupt. Dar nu-ţi poţi încredinţa inima unei sălbăticiuni: cu cât dai mai mult, cu atât devin mai puternice. Până sunt destul de puternice să fugă în pădure. Sau să zboare într-un copac. Apoi în alt copac, mai înalt. Apoi către cer. Aşa sfârşeşti… Dacă îţi permiţi să iubeşti o sălbăticiune. Sfârşeşti prin a căuta către cer.

Eu ador poveștile de viată și cărțile care îmi transmit ceva. În afară de frustrarea că puteam să dau banii pe o altă carte mai interesantă și dezgustul față de Holly Golightly, nu am simțit nimic.Ca personaj, Holly mi s-a părut excentrică, copilăroasă și cu capul mereu în nori. Este departe de ceea ce se cheamă a fi o femeie matură cu o viață cât de cât obișnuită. Fascinația naratorului pentru excentrica Holly mi s-a părut la un moment dat ieșită din comun. Holly m-a intrigat pe parcursul întregului roman și sincer, mi-aș fi dorit să fie un alt fel de personaj, unul mai dulce și mai delicat.

Ce înseamnă Călătoare? -A, cartea mea de vizită[…] La urma urmei , cum pot să știu unde am să trăiesc maine? zise ea ridicând din umeri. Așa că le-am spus să scrie Călătoare.

Nu știu dacă ați trecut vreodată prin ceva asemănător, dar simțeam că se termină cartea și eu nu am ajuns încă la acel ceva al cărții. Consider că acest roman putea fi construit un pic altfel. Plus că limbajul lui Capote lasă un pic de dorit. Nu mă atrage limbajul grosolan și cred că acest tip de limbaj poate schimba mesajul cărții. Stilul acestui scriitor mi s-a părut în linii mari direct și îndrăzneț, iar acest lucru mi s-a părut surprinzător.

Mă linişteşte pe loc tihna şi splendoarea locului; nu ţi se poate întâmpla nimic rău acolo, nu alături de acei domni amabili şi bine îmbrăcaţi, în mireasma aceea plăcută de argint şi de portvizite de crocodil. Dacă aş putea găsi un loc în viaţa reală în care să mă simt ca la Tiffany, aş cumpăra nişte mobilă şi aş boteza pisica.

După lectura cărții, am rămas cu semne de întrebare, am intrat pe diverse recenzii și am vrut să văd și părerea altora. Spre surprinderea mea, nu am găsit un om care să spună că nu i-a plăcut. Poate nu am înțeles eu foarte bine cartea, poate nu e genul meu, dar nu m-a captivat prea tare. Cu toate astea, vă recomand să o citiți. Cu siguranță multora dintre voi o să vă placă. Eu nu am prezentat aici decât opinia mea sinceră.

Va recomand si recenziile cartilor:

Impresii lectura IUNIE 2015

Cum-invata-copiii-sa-citeasca-300x201

Dacă tot a venit vacanța și am mai mult timp liber ( exceptând două examene importante care se apropie, def-ul și titularizarea), mi-am propus să citesc mai mult. Cumva mi-am recăpătat pofta de citit și am citit în luna iunie un număr formidabil de…10 cărți! Le prezint în ordine cronologică: (mai mult…)

Next Entries »