Autor: D. H. Lawrence
Naționalitate: britanică
Titlu original: The Rainbow
An apariție: 1915
Nota mea: 4/5
Tip carte: roman clasic
Alte cărți de același autor: Fii și îndrăgostiți, Amantul doamnei Chatterley, Fata pierdută, Păunul alb
Despre acest autor drag mie nu cred că trebuie să vă spun prea multe, ci doar că este unul dintre scriitori clasici preferați de mine ce a lăsat posterității mai multe capodopere literare. Până acum am citit patru dintre romanele sale și cred că cel mai mult mi-a plăcut Amantul doamnei Chatterley, pe care am de gând să îl recitesc în viitorul apropiat.
Curcubeul este un roman complex și un fel de saga a mai multor generații din familia Brangwen. Lawrence, din ce am observat eu, este un fin psiholog ce urmărește în scrierile sale omul și evoluția acestuia. Personajele create de el sunt formidabile și lasă o amprentă puternică asupra cititorului. Acest roman este asemănător cu Moara de pe Floss, romanul britanicei George Eliot și spun asta pentru că personajele trăiesc frământări aproape comune.
Încă de la apariția sa, această carte a fost foarte controversată și chiar interzisă de puritaniști care considerau că există scene indecente în carte. Ele există cu adevărat, însă autorul le maschează prin limbajul utilizat. Tom Brangwen se căsătorește cu o văduvă poloneză, Lydia. Fiica Lydiei din prima căsnicie, Anna, se căsătorește la rândul său cu Will, nepotul de frate al lui Tom. Fiecare personaj este prezentat încă de la început detaliat și aflăm pe măsură ce romanul înaintează informații despre a treia generație Brangwen, mai exact despre viața Ursulei Brangwen, personajul căruia scriitorul îi rezervă în carte cel mai mult spațiu.
Ursula mi s-a părut a fi cel mai controversat personaj și asta pentru că în iubirea ei pentru Skrebensky, își pune la îndoială gîndurile și alegerile de multe ori neinspirate. Dacă la finalul cărții Ursula își va găsi împlinirea și fericirea, vă las pe voi să aflați! Cartea este complexă și chiar dacă eu am citit-o mai greu, sunt sigură că o să vă placă. Mai ales dacă iubiți literatura clasică engleză!
CITATE
După o perioadă lungă de ostilitate, Anna puse în sfârşit punct. Avea acuma patru copii, patru fetiţe. Şapte ani fusese absorbită de rolul ei de nevastă şi mamă. Ani de zile el mer-sese-alături de ea, nebăgându-i-se niciodată-n suflet ca s-o deranjeze. Apoi, pas cu pas, un alt eu pornise să se-afirme în fiinţa lui. El era tot tăcut şi distinct de ea. Dar Anna-l simţea venind mereu mai aproape de ea, ca şi cum pieptul şi trupul lui o ameninţau, şi se-apropia tot mai mult. încet-încet nu-i mai păsa de nici o răspundere. O să facă ce-i place şi nimic altceva.
Dar era aşa de minunat şi-ncântător să stai lungit în pat şi să vorbeşti cu ea ce-ţi vine-n minte! Era mai minunat decât lumina soarelui şi nici aşa de efemer. Ceasul din turn era chiar enervant, căci ştia una şi bună’, să bată orele. Parcă nu era nici un pic de loc între ore, doar o clipă, o clipă de aur, încremenită, când ea-l mângâia pe faţă cu vârful degetelor, total nepăsătoare şi fericită, iar el era nebun s-o simtă mângâindu-l aşa.
Furia se-nteţi. Şi ce dacă? Ce dacă mama vorbea limba polonă şi gemea în chinurile facerii, ce dacă fetiţa, rezistând cu-n-căpăţânare de catâr, plângea? De ce să pună el toate astea la inimă? Mama n-are decât să geamă în chinurile facerii, copilul n-are decât să plângă cu-ncăpăţânare, dac-aşa le place. De ce să lupte el, de ce să se pună cu ele? Dac-aşa a fost să fie, de ce să-ncerce el să schimbe ceva? Lasă-le-n pace dacă ţin cu tot. dinadinsul.
Lasă un răspuns