Bal mascat – Ionel Teodoreanu

Bal mascat Ionel Teodoreanu

Autor: Ionel Teodoreanu

Naționalitate: română

An apariție: 1970

Nota mea: 4/5

Alte cărți de același autor: La Medeleni

Gen carte: roman realist

Ionel Teodoreanu este creatorul celor 3 volume ale romanul La Medeleni, carte recunoscută ca o capodoperă desăvârșită. A mai scris Bal mascat, Lorelei, Ulița copilăriei, În casa bunicilor, Fata din Zlataust.

Nu citisem până acum de acest autor decât romanul La Medeleni, o carte foarte dragă sufletului meu și pe care am citit-o în 3 ani de 2 ori. Din ce am observat în La Medeleni, copilăria și adolescența ocupă un loc fruntaș în temele abordate de acest autor minunat.

Prezentul, adică războiul, apărea rar în convorbirile bătrînilor, fiind pentru ei ca o fereastră zidită, care ar da pe un cimitir. Andi împărtăşea fără efort atitudinea lor; şi-n anul o mie nouă sute şaptesprezece Andi avea abea şaptesprezece ani, dar în tovărăşia bătrînilor şi-n atmos­fera hulubăriei devenise bunicul propriei sale tinereţi, pe care-o lăsa în umbră, bucurîndu-se de ea ca de ceva ex­terior, zărit în oglindă ca la fereastră.

După lectura romanului menționat mai sus, mi-am propus să încerc și altceva scris de acest scriitor român și am ales ca lectură Bal mascat, o carte frumoasă și destul de interesantă. Se aseamănă puțin cu Medelenii, dar este net inferioară. Teodoreanu dedică acest roman marelui său prieten, Garabet Ibrăileanu: „Marelui, lucidului şi solitarului meu prieten, domnului G. Ibrăileanu, omagiul acestei răzvrătiri.(mai mult…)

Moș Goriot – Honore de Balzac

mos-goriot_1_fullsize

Autor: Honore de Balzac

Naționalitate: franceză

Titlu original: La Pere Goriot

An apariție: 1835

Număr pagini: 370

Nota mea: 4/5

Tip carte: roman clasic

Honore de Balzac a fost un scriitor francez creator de romane clasice, iar printre aceste se numără: Verișoara Bette, Eugenie Grandet, Moș Goriot, Adio, Femeia la 30 de ani, Memoriile a două tinere căsătorite, etc.

De Balzac am citit, în afară de Moș Goriot, încă 6 romane interesante (Eugenie Grandet, Femeia la 30 de ani, Memoriile a două tinere căsătorite, Verișoara Bette, Medicul de țară, Contractul de căsătorie) și cred că sunt destul de acomodată cu stilul acestui mare clasic francez. Cam toate aceste romane mi-au plăcut la fel de mult și cel mai mult m-a impresionat felul în care sunt scrise aceste cărți, stilul autorului. Chiar dacă acest stil este puțin mai greoi de înțeles pentru un cititor care nu prea l-a citit pe Balzac până acum.

Neştiind încă în acea vreme că acest şăgalnic joc de-a dragostea al unei femei dă atâtea foloase cât nu preţuiesc uneori plăcerile înseşi ale dragostei împlinite, Eugene era cuprins adesea de o prostească turbare. Dacă în această perioadă, în care femeia cerca să se apere de dragoste, Rastignac lua drept pradă cele dintâi poame verzi ale iubirii, preţul lor era însă tot aşa de mare pe cât erau de verzi, acruţe şi gustoase.

Vreau să vă spun că am citit Moș Goriot prima dată undeva prin 2007, iar acum, în 2016 l-am recitit cu mai multă plăcere decât prima dată. (mai mult…)

Șoimul maltez – Dashiell Hammett

adevarul-54-soimul-maltez

Autor: Dashiell Hammett

Naționalitate: americană

Titlu original: The Maltese Falcon

An apariție: 1930

Număr pagini: 213

Nota mea: 4/5

Gen carte: mister, polițistă

Dashiell Hammett a fost  un autor american de romane polițiste, iar printre lucrările sale literare se numără Șoimul maltez, Omul umbră, Cheia de sticlă, Dispărut fără urmă, etc.

Până acum nu am mai citit nicio altă carte scrisă de Hammett, iar pe cea despre care vreau să vă vorbesc în continuare am ales-o întâmplător dintr-o listă de ebook-uri pe care le aveam deja. Nu am știut de la început că este un roman polițist și nici că va fi atât de captivant. Este genul de carte care te surprinde, te uimește, te face să îți pui numeroase semne de întrebare și îți oferă destule indicii șocante.

Detectivul îşi ridică mâna de pe părul lui Effie Perine şi intră în celălalt birou, închizând uşa în urmă. Iva se apropie cu paşi repezi şi îşi înălţă faţa tristă pentru a fi sărutată. Îl îmbrăţişă mai înainte ca el să schiţeze un gest. După ce se sărutară, Spade încercă să se smulgă din braţele ei, dar Iva îşi îngropă faţa la pieptul lui şi începu să plângă.

Nu aveam așteptări prea mari de la această carte, mai ales pentru că am ales un autor până acum necunoscut mie cu intenția de a experimenta cât mai multe stiluri. I-am acordat 4/5 steluțe pentru că este un roman misterios destul de bun, oferă o acțiune destul de bine pusă la punct și te captivează.

— I-auzi! L-aş fi putut ucide pe Miles ca să-i iau nevasta, iar apoi pe Thursby ca să trec pe seama lui asasinarea lui Miles. Nu ţine ipoteza ta decât dacă aş mai omorî pe cineva şi aş trece pe seama lui şi asasinarea lui Thursby. Cât timp o să mă tot suspectaţi? O să mă arestaţi pentru toate crimele comise la San Francisco de acum înainte?

(mai mult…)

Violeta din safe – Rodica Ojog Brașoveanu

12_rodica-ojog-brasoveanu---violeta-din-safe

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 1986

Număr pagini: 254

Tip carte: roman polițist, mister

Nota mea: 5/5

Rodica Ojog-Brașoveanu este autoarea româncă a mai multor romane polițiste extrem de frumoase și interesante. Printre cărțile sale se numără Cutia cu nasturi; Stilet cu șampanie; Bună seara, Melania; Spionaj la mănăstire, Plan diabolic, Minerva se dezlănțuie, etc.

Dintre toate romanele acestei autoare (peste 30) am citit vreo 12 până acum. Ca să nu le scriu pe toate, vă spun că le găsiți listate aici. Dintre toate acestea cel mai mult mi-au plăcut cele 6 romane din seria Melania Lupu și Răzbunarea sluților

Amalgam de griji, bucurii, ambiţii, necazuri, preocupări sau lipsă de preocupări, chipuri surâzătoare, mohorâte ori in­diferente, destine fericite, ratate sau simplu mulţumite se amestecau, în veştminte de toate culorile, cu buletine emise la diverse date pe un inter­val de cinci-şase decenii, pe adrese ce acopereau toate punctele cardinale ale Capitalei.

Romanele polițiste scrise de Rodica Ojog-Brașoveanu sunt asemănătoare cu cele ale Agathei Christie și vreau să vă spun că m-am îndrăgostit de stilul său literar de la prima carte citită. (Cianură pentru un surâs). Până să fac cunoștință cu cărțile sale nu prea citisem mai nimic polițist și eram sceptică că o să găsesc cărți de acest gen care mă vor face să nu mai dorm noaptea. Ei bine, asta am pățit la toate cele 12 romane scrise de autoarea româncă de romane pline de mister și acțiune.

(mai mult…)

Teodosie cel Mic – Răzvan Rădulescu

teodosie-cel-mic-de-razvan-radulescu-2006-p30758-0

Autor: Răzvan Rădulescu

Naționalitate: română

An apariție: 1996

Număr pagini: 440

Nota mea: 4/5

Tip carte: fantasy

Răzvan Rădulescu este absolvent al Facultății de Litere, și al secției de Regie de operă a Academiei de Muzică. A fost membru al cenaclului Universitas, condus de Mircea Martin. În perioada 1991-1994, a fost lider de opinie al cenaclului Central și apoi al cenaclului Litere condus de poetul și prozatorul Mircea Cărtărescu.

Teodosie nu înţelesese nimic din discuţie şi pe deasupra se simţea şi foarte nedreptăţit de ultimele cuvinte ale Bufniţei. „Ba ea n-a muncit deloc.” Avea sentimentul nelămurit că, pe deasupra capului său, între Bufniţă şi Otilia avusese loc un schimb de subînţelesuri privind fapte de o anume importanţă şi că aceste fapte îl priveau, într-o mare măsură, pe el. Kaliopi îl bătu pe umăr, protector:

  — Te voi recompensa. Haide la mine în cămară şi acolo ai să-ţi alegi ce căpşună vrei.

Am citit prima dată acest roman în 2008, în primul an de Litere pentru un un curs de literatură comparată. Țin minte că îmi plăcuse, mă fascinase destul de mult, dar până de curând am avut impresia că i-aș putea găsi acestui roman și câteva minusuri. Și cred că acum, la cea de a doua lectură a acestei cărți, am clarificat câteva îndoieli pe care le aveam. Nu doresc să fac o recenzie negativă, ci mai degrabă să spun sincer ce cred eu despre acest roman fantasy. Romane fantasy nu prea am citit până acum și nu pot spune că sunt specialistă în acest domeniu, dar după umila mea părere, acest roman putea fi construit un pic mai bine.

Pe Teodosie îl impresiona felul politicos în care i se vorbea. Teoretic, ştia că aşa trebuie să i se vorbească, în calitatea lui de prinţ moştenitor, dar nimeni până atunci nu ţinuse să dea curs protocolului. „Adevărul e că dacă Otilia sau Pisicâinele mi-ar vorbi aşa, m-aş tăvăli pe jos de râs.”

Stilul cărții mi s-a părut puțin greuț și spun asta pentru că mi-a fost greu la un moment dat să urmăresc dialogul fără noimă al unor personaje. Dacă la prima lectură aveam impresia că acest roman este unul extrem de bun, acum cred că este bun, dar cu mici excepții. (mai mult…)

« Older Entries