Harry Potter și prizonierul din Azkaban (vol. 3) – J. K. Rowling

harry-potter-si-prizonierul-din-azkaban-vol-3_1_fullsize

Autor: J. K. Rowling

Naționalitate: britanică

Titlu original: Harry Potter and the Prisoner of Azkaban

An apariție: 1999

Nota mea: 5/5

Gen carte: fantasy, aventură

Număr pagini: 435

Serie: DA (a treia din cele 7 cărți ale seriei Harry Potter)

PREZENTARE

Volumele Harry Potter reprezintă o serie foarte populară în întreaga lume; ele aparțin genului fantastic și au fost scrise de către autoarea britanică J. K. Rowling. Cărțile tratează o lume a vrăjitorilor, protagonist fiind tânărul vrăjitor numit Harry Potter, alături de prietenii lui Ron Weasley și Hermione Granger. Povestea se desfășoară în cea mai mare parte la Hogwarts, Școala de Magie și Vrăjitorie, o școala pentru tinerii vrăjitori și magicieni. Cu ajutorul Hărții Ștrengarilor, Harry, Hermione și Ron vor ieși de mai multe ori din castel (în secret, bineințeles!) și vor afla taina conacului bântuit. Peripeții și aventuri fantastice, din care nu vor lipsi meciurile de vâjthaț și întâlnirea cu înfricoșătorii Dementori.

PĂREREA MEA

J K. Rowling este autoarea britanică a seriei de succes Harry Potter (formată din 7 cărți), serie foarte iubită de copii, adolescenți și chiar de adulți.

Țin minte că începusem facultatea (în 2008) și vedeam în librăriile ieșene volumele cu coperți minunate ale acestei serii. Aveam senzația că sunt supralăudate aceste cărți și că nu merită de fapt citite. Primul volum al seriei l-am citit în 2014 și cel de al doilea în 2015. Întâmplarea a făcut ca pe cel de al treilea să îl citesc anul acesta, adică în 2016. Nu știu dacă voi le voi citi pe celelalte tot câte unul pe an, însă sigur le voi citi ca să văd ce urmează. Deși eram sceptică când a fost vorba să citesc seria, mi-am dat seama că trebuie să îi dau o șansă. Și chiar nu am regretat niciodată că am făcut asta.

Oamenilor non-magici (cunoscuţi mai degrabă sub numele de Încuiaţi) le era deosebit de teamă de magie în perioada medievală, dar de cele mai multe ori nu erau în stare să o recunoască. În rarele ocazii când reuşeau să prindă un adevărat vrăjitor sau o vrăjitoare autentică, arderea pe rug nu avea absolut nici un efect. Vrăjitorul sau vrăjitoarea executa o elementară Vrajă de Îngheţare a Flăcării şi apoi se prefăcea că ţipă de durere, bucurându-se între timp de o senzaţie de furnicături şi pişcături blânde.

Stilul acestui al treilea volum (pentru că despre el vreau să vă vorbesc acum) este unul foarte accesibil, cartea se parcurge ușor, iar misterul se împletește frumos cu amuzamentul și evenimentele neprevăzute.

Sirius Black, probabil cel mai faimos prizonier din toate timpurile, închis în Fortăreaţa Azkaban, nu a reuşit sa fie încă prins, aşa cum a confirmat astăzi Ministerul Magiei. „Facem tot ce putem ca să-l capturăm”, a zis Ministrul Magiei, Cornelius Fudge, în dimineaţa aceasta, „şi apelăm la comunitatea vrăjitorilor să-şi păstreze calmul”.

Este vorba despre un roman fantasy și de aventuri care îl are în centrul atenției pe Harry Potter (care are acum 13 ani), iar tot ce se întâmplă în roman este de fapt continuarea evenimentelor ce au loc la școala de magie Hogwarts și acasă la unchiul lui Harry.

Harry asculta strigătele înfundate din camera alăturată şi se întreba cum de nu se simţea mai înspăimântat. Doar Sirius Black omorâse treisprezece oameni cu un singur blestem… Pe bună dreptate, domnul şi doamna Weasley crezuseră că Harry ar fi intrat în panică, dacă ştia adevărul. Harry însă era de acord cu doamna Weasley: acolo unde se afla Dumbledore era cel mai sigur loc de pe pământ.

Tema cărții este fantastică, iar personajele sunt numeroase: apar din nou unchiul, mătușa și vărul lui Harry, Dumbledore, ceilalți profesori, dar și personaje noi, cum ar fi profesorul Lupin și prizonierul din Azkaban( Sirius Black).

Cu două săptămâni înainte de sfârşitul trimestrului, cerul se lumină deodată şi într-o dimineaţă văzură că pământul noroios îngheţase. În interiorul castelului, se simţea deja apropierea Crăciunului. Flitwick, profesorul de „Farmece”, îşi decorase deja clasa cu luminiţe pâlpâitoare, care se dovediră a fi zâne, de fapt. Toţi discutau cu însufleţire, făcându-şi planuri pentru sărbători. Atât Ron, cât şi Hermione, se hotărâseră să rămână şi ei la castel.

Conflictul cărții este puternic: un personaj periculos evadează într-un mod misterios din crunta închisoare din Azkaban, băgând frica în lumea vrăjitorilor. Harry este vizat în mod special, nu vă spun cum anume, ci doar vă atenționez că la finalul cărții veți avea parte de o surpriză de proporții.

 Apoi, urmară examenele la „Astronomie”, la miezul nopţii, în cel mai înalt turn al castelului, la „Istoria magiei”, miercuri dimineaţa, unde Harry scrise tot ce îi spusese la cofetărie Florean Fortescue despre vrăjitoarele din perioada medievală, dorindu-şi din toată inima să fi avut la el câteva bomboane mentolate, răcoritoare, în atmosfera înăbuşitoare din clasa în care se ţinea examenul.

Mi-a plăcut mult această carte și chiar dacă nu prea citesc eu mult fantasy, este o carte care merită citită. Așadar, vă recomand să citiți întreaga serie și să reveniți cu o părere. Vouă v-a plăcut această carte?

Iedera – Grazia Deledda

iedera_1_fullsize

Autor: Grazia Deledda

Naționalitate: italiană

An apariție: 1908

Titlu original: L’edera

Nota mea: 5/5

Premii: Nobel (1926)

Gen carte: roman realist clasic

PREZENTARE

Laureată a Premiului Nobel pentru literatură în 1926, Grazia Deledda și-a închinat opera Sardiniei și oamenilor acestui ținut. Iedera este o poveste despre sacrificiu. Annesa, protagonista romanului, comite un gest ale cărei consecințe morale o vor urmări toată viață, iar eroismul ei constă în acceptarea culpabilității și în încercarea de a o depăși.

PĂREREA MEA

Grazia Deledda este autoarea italiană laureată a Premiului Nobel pentru Literatură ce a scris peste 30 de romane: IederaFloarea Sardiniei, Cenușă, Forul din pădurea de măslini, Fuga în Egipt, etc. 

În ultimul timp am recitit multe romane care m-au captivat în adolescență, iar printre acestea se numără și romanul Iedera, un roman realist care surprinde prin tragismul crunt prezent. Am ales să recitesc această carte pentru că nu mai țineam minte aproape deloc acțiunea cărții, ci doar faptul că în centru stă povestea tragică a unei tinere care comite un păcat de moarte.

Deși știam ideea principală a cărții, cea de a doua lectură a cărții mi-a adus o nouă impresie despre carte și sentimentul că este mult mai interesantă ca atunci când am citit-o prima dată.Vă dați seama că este o carte bună atâta timp cât a primit în 1926 Premiul Nobel pentru Literatură și vă recomand să o citiți dacă aveți ocazia. (mai mult…)

Necunoscuta de la Wildfell Hall – Anne Bronte

wildfell

Autor: Anne Bronte

Naționalitate: britanică

Titlu original: The Tenant of Wildfell Hall

An apariție: 1848

Gen carte: roman clasic, de dragoste

Număr de pagini: 540

Nota mea: 5/5

PREZENTARE

„Atât de limpede îmi dau seama de aceste lucruri, încât, chiar dacă l-aş revedea şi dacă el şi-ar mai aminti de mine şi m-ar mai iubi (ceea ce, vai! e prea puţin probabil, când ne gândim în ce lume se învârte şi de cine e înconjurat) şi dacă m-ar cere de nevastă, sunt hotărâtă să nu consimt până ce nu voi şti cu siguranţă care din cele doua păreri despre el este mai aproape de adevăr: a mătuşii sau a mea. Pentru că dacă a mea e complet greşită, înseamna că nu pe el îl iubesc, ci pur şi simplu o plăsmuire a închipuirii mele. Dar cred ca nu e greşită – nu, nu, există ceva tainic, un instinct ascuns care mă asigură că am dreptate. El are un fond bun; şi ce încântare să-l dezvălui! Dacă s-a rătăcit, ce fericire să-l poţi aduce pe calea cea dreaptă! Dacă acum e expus influenţei dăunătoare a unor prieteni ticăloşi care-l pot corupe, ce glorie va fi să-l izbăvesc de ei! O! Măcar de-aş putea să cred că cerul mi-a încredinţat această misiune!“

PĂREREA MEA

Nefiind la fel de apreciată ca surorile sale, Emily și Charlotte Bronte, Anne Bronte a scris doar două romane extrem de frumoase și interesante: Necunoscuta de la Wildfell Hall și Agnes Grey. Până acum nu l-am citit decât pe primul, dar am de gând ca în viitorul apropiat să îl citesc și pe celălalt.

Primisem această carte acum 3 ani de la o prietenă veche și nu știu de ce, am tot amânat să o citesc. Eram atrasă de copertă, de titlu, numele autoarei îmi era cunoscut, dar ceva îmi spunea să amân lectura pentru o perioadă în care voi avea starea necesară ca să o citesc și să o înțeleg.

–  Bine, dar dumneata afirmi că virtutea nu înflorește decât udată cu fierea ademenitoare a ispitei; și ești de părere că o femeie trebuie expusă cât mai puțin ispitei și ferită cât mai mult de cunoașterea păcatelor sau a oricărui alt lucru legat de ea.

Stilul cărții este destul de accesibil, dar pentru că este scrisă în limbajul secolului al XIX-lea, s-ar putea să o citiți puțin mai greu. Deși are 540 de pagini (în format carte mic, editura Lira) și am citit-o în aproape o săptămână, nu a durat atât pentru că nu îmi plăcea, ci pentru că am avut o perioadă aglomerată la serviciu și lipsită de energie. Așa că am citit când și cum am apucat.

Este o carte frumoasă care, după cum ne dăm seama din titlu, în centrul acțiunii stă necunoscuta de la Wildfell Hall, o femeie aparent văduvă care sosește într-o comunitate cu locuitori plini de prejudecăți și care ascunde până la finalul cărții un secret teribil.

Romanul este structurat în 52 de scurte capitole și este scris sub forma unor epistole trimise de Gilbert Markham către cel mai bun prieten al său. Gilbert îi povestește acestuia detalii despre misterioasa doamnă Graham, despre copilașul acesteia, despre sentimentele sale legate de ea, despre reacția celorlalți locuitori vizavi de prezența doamnei, etc. În a doua parte a cărții, necunoscuta îi oferă lui Gilbert jurnalul său intim în care povestește despre ultimii ani din viața sa și despre problemele și necazurile prin care a trecut. (mai mult…)

« Older Entries