Autor: Agatha Christie
Naționalitate: britanică
Titlu original: The Body in the Library
An apariție: 1942
Număr pagini: 191
Nota mea: 5/5
Gen carte: polițistă, mister
Agatha Christie a scris peste 80 de romane polițiste și povestiri. Printre acestea se regăsesc Ucigașul ABC, Cei cinci purceluși, Zece negri mititei, Pericol la End House, Omul în costum maro, Cuibul de viespi, Crăciunul lui Poirot, etc.
Eu am citit 16 dintre romanele sale și dacă vreți să aflați părerea mea despre fiecare dintre ele, le găsiți listate aici. Nu are sens să le enumăr pe toate, dar vreau să vă spun că cel mai mult mi-au plăcut romanele în care celebrul detectiv belgian juca rolul principal. Mi se pare incredibil stilul acestei autoare și este scriitoarea care m-a făcut să mă îndrăgostesc de romanele polițiste și pline de mister. Astfel am descoperit-o și pe Rodica Ojog-Brașoveanu, autoarea româncă de romane polițiste extrem de captivante.
Romanul despre care vreau să vă vorbesc acum, Cadavrul din bibliotecă, o are în prim plan pe miss Marple, femeia-detectiv ce deslușește mistere și aduce lumină în multe situații ieșite din comun. Am senzația că oricâte romane scrise de Agatha Christie aș citi, tot nu le-aș putea citi pe toate și deși subiectul cărților sale e misterios și crimele apar tot timpul, mereu se întâmplă ceva nou. Am ales să citesc Cadavrul din bibliotecă pentru că am fost atrasă de titlu și nu am avut nicio secundă bănuieli că mă va dezamăgi această carte.
Stilul cărții este captivant, numărul paginilor este destul de mic, dar plin de substanță. Ești mereu ținut cu sufletul la gură și devii curios cine a ucis și de ce. Cartea prezintă două crime inexplicabile, iar una dintre ele se petrece în biblioteca a doi soți care aparent duc o viață lipsită de griji. Odată ce miss Marple este chemată în ajutor și începe să pună cap la cap anumite detalii, cititorul devine tot mai confuz. În niciun caz, mai lămurit. Clarificarea misterelor din carte apare undeva pe la finalul cărții abia.
Titlul cărții este legat puternic de evenimentul principal care va da peste cap viața mai multor personaje: descoperirea unei tinere ucise în biblioteca unor oameni incapabili să ucidă. Cine a ucis? Să fie colonelul Bantry, doamna Bantry, Lordul Edgbaston, domnul Prestcott sau un alt personaj la care nu ne-am fi așteptat? Și cine este tânăra misterioasă al cărui cadavru a fost descoperit? De unde știm noi însă care sunt adevărații criminali și că motivul crimei este unul ieșit din comun? De unde știm că suspectul principal nu este chiar cel care pozează cel mai bine în victimă? Ei bine, nu știm și nu putem afla decât dacă citim cartea cap-coadă. Lucru pe care vă recomand să îl faceți și să reveniți cu o părere!
CITATE
A cinat cu socrul său şi cu doamna Jefferson, a băut cafeaua cu ei după ce li s-a alăturat Ruby Keene. Apoi, pe motiv că are de scris nişte scrisori, a plecat. De fapt, şi-a luat maşina şi a tras o raită. Mi-a spus foarte deschis că nu putea să stea o seară întreagă să joace bridge. Bătrânul e ahtiat după bridge. Aşa că a inventat scuza cu scrisorile. Ruby Keene a rămas cu ceilalţi. Când s-a întors Mark Gaskell, ea dansa cu Raymond.
― N-are rost să plângi după laptele vărsat, spuse el sec. Fata e moartă, sugrumată. Ai noroc că nu a fost sugrumată în hotelul tău. Asta face ca ancheta să se desfăşoare în alt
district, şi face ca instituţia ta să scape extrem de uşor. Dar anumite cercetări trebuie făcute şi cu cât le facem mai repede, cu atât mai bine. Poţi să ai încredere că vom da dovadă de tact şi de discreţie. Aşa că îţi sugerez să laşi plânsetele şi să-ţi vii în fire. Ce ştii exact despre fata asta?
― Nu ştiu absolut nimic despre ea, chiar nimic. Josie a adus-o aici.
Uşa se deschise – acum avea să urmeze sunetul draperiei trase. Dar nu se auzi nici un astfel de zgomot. Din lumina verzuie, difuză, se auzi vocea lui Mary – fără suflare, isterică:
― Oh, doamnă, oh, doamnă, e un cadavru în bibliotecă. Şi cu o izbucnire isterică de sughiţuri de plâns ieşi din cameră.
Lasă un răspuns