Îmblânzitorul apelor – A. R. Deleanu

imblanzitorul

Autor: A. R. Deleanu

Naționalitate: română

An apariție: 2014 (la Editura Herg Benet)

Gen carte: ficțiune

Număr pagini: 168

Nota mea: 4/5

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la: Editura Herg Benet

PREZENTARE

Îmblânzitorul apelor (Casa de Pariuri Literare, 2012 / Herg Benet, 2014) este povestea ultimelor săptămâni ale unei familii captive într-o casă luată de apele unui potop global – un roman existențialist despre începuturi și sfârșituri, iubire și moarte, om și ce poate fi dincolo de el. Premiul Tiuk 2013 pentru debut / Nominalizat la premiul pentru roman de debut la Chambery, Franța, 2013 / Nominalizat la premiul Vladimir Colin 2014.

PĂREREA MEA

Am primit această carte interesantă de la Editura Herg Benet și trebuie să recunosc că atunci când am primit coletul și am văzut cât e de mică (168 de pagini) mi-am zis că o voi citi foarte repede. Și nici nu am mai citit până acum nimic altceva de acest autor.  Însă să știți că este o carte complexă și nu prea ușor de înțeles. Eu cel puțin m-am simțit pierdută de la primele pagini. Mi-a plăcut însă mult ideea cărții și faptul că scriitorul te duce într-un univers apocaliptic care te îndeamnă la visare.

Am crezut că orbesc, soarele era atât de puternic, încât, pentru câteva clipe, nu am mai putut vedea nimic. Apoi am văzut corbul, care se învârtea în cercuri tot mai mari, până mi-a ajuns deasupra capului. A coborât și mi s-a așezat în palmă. Îmi țineam respirația, să nu-l alung. Îl priveam țintă în ochi și puteam jura că mă înțelege. Chiar mă gândeam că îmi poate citi gândurile. Tare bizar.

Nu știu cât de bine pot eu descrie acum ce am simțit în timpul lecturii și cât de bine am înțeles ceea ce transmite cartea, dar vă asigur că în fiecare pagină puteți găsi înțelesuri diverse. Limbajul este în mare parte întortocheat, plin de metafore și te face să ții cartea aproape de tine, să profiți de fiecare secundă liberă ca să vezi ce se întâmplă mai departe.

Orice clipă de fericire temporară – o băută pe cinste, un flirt reușit, o partidă bună, iartă-mă, iubito, un salariu rezonabil, nu părea să schimbe cu nimic mizeria de acasă.

Scrierea este una halucinantă, iar ceea ce se întâmplă în carte mă duce cu gândul la Apocalipsă, la acel moment în care omenirea va pieri treptat, fără posibilitatea salvării. Un El și o Ea, alături de familia lui, sunt personajele cărții, iar acțiunea mi s-a părut pe lângă haotică, destul de confuză. Fiecare cititor își formează propriile opinii și poate fiecare vede această carte în felul lui, dar eu personal am simțit de parcă eram și eu în casa lor și asistam la imaginea apelor învolburate care mătură totul. (mai mult…)

Cadoul – Cecelia Ahern

cadoul- ahern

Autor: Cecelia Ahern

Naționalitate: irlandeză

An apariție: 2008

Număr pagini: 305

Gen carte: dragoste, ficțiune

Nota mea: 5/5

PREZENTARE

Prin intermediul acestei povești, Cecelia Ahern construieşte o parabolă a vieţii moderne trepidante, cu un mesaj emoţionant, plin de înţelepciune şi speranţă. Romanul a fost nominalizat la Irish Book Awards. 

Lou Suffern este un om de afaceri prosper, surmenat, aflat într-o permanentă bătălie cu secundele. Își exersează intens devotamentul față de muncă, neglijându-și întreaga familie. Când spiritul sărbătorilor îi animă pe toți cei din jurul lui, își păstrează totala indiferență.

Într-o dimineaţă geroasă, dintr-un acces de generozitate care nu îl caracterizează, Lou îi oferă o cafea lui Gabe, un om fără adăpost. Mai mult decât atât, îl angajează pe sărmanul om la serviciul de curierat intern. Cum viaţa personală şi profesională a lui Lou se află la răscruce, iar Crăciunul se apropie, Gabe îi oferă un cadou magic, menit să-i reamintească ce preţios este timpul. Va reuși însă acest om providenţial să-l ajute pe Lou să recupereze tot ce a pierdut, înainte de a fi prea târziu?

„Cel mai bun mod de a evada din viața de zi cu zi este să te refugiezi în paginile unui roman de Cecelia Ahern.“ – Glamour

„Fermecător… Cadoul este ca un pulover cald și confortabil.” Associated Press Staff

PĂREREA MEA

Singura carte de la Cecelia Ahern pe care eu am citit-o era Mulțumesc pentru amintiri, o carte ce este o adevărată lecție de viață. Țin minte că îmi plăcuse mult și abia așteptam să mai citesc și altceva. Mai am prin bibliotecă Prietenul nevăzut și P.S te iubesc, dar la ultima dintre ele am văzut filmul și cartea și-a cam pierdut farmecul pentru moment. Însă s-a întâmplat că pe 2 ianuarie din acest an să primesc cadou de la viitorul meu soț două cărți minunate (căruia îi mulțumesc pentru că are mereu grijă de mine), iar una dintre ele să fie Cadoul, o carte minunată numai bună de oferit cadou.

Făcuse mari sacrificii pentru a ajunge acolo unde se afla. Își iubea munca, era profesionist adevărat, dedicat fiecărui aspect al ei.

Puteți observa din poza pe care i-am făcut cărții că are o copertă mai mult decât atractivă, iar conținutul său este pe măsură. Dacă ați mai citit vreo carte scrisă de Cecelia Ahern probabil ați observat stilul atractiv, ușurel și relaxant în care scrie. Și probabil și temele interesante pe care le abordează.

În schimb trimisese torpile de frică și îngrijorare drept spre inima lui și în stomac. În locurile acelea două. În același timp.

Cadoul este o carte despre familie, despre Crăciun și despre prietenie. Personal ador cărțile care combină frumos temele existențiale cu lecțiile de viață. Titlul este mai mult metaforic, deoarece prezintă ocazia pe care unul dintre personajele cărții le oferă altul personaj și dacă veți citi romanul, veți înțelege despre ce vorbesc. (mai mult…)

Impresii lectură IUNIE 2016

1555275-1366x768-[DesktopNexus.com]

De obicei alcătuiesc lista de cărți citite în luna care a trecut pe la începutul lunii actuale, dar nu prea am avut nici timp mult și nici energia necesară ca să fac retrospectiva lunii IUNIE. Deși am avut o perioadă plină, am citit în luna IUNIE un număr frumos de 8 cărți, una mai interesantă decât alta. Dintre cele 8 cărți citite, 3 aparțin autorilor români contemporani și dacă mă gândesc bine fiecare dintre cele 3 aparține unei edituri cu care colaborez. Cele 8 cărți minunate sunt:

  • Momo – Michael Ende – dacă faceți click pe titlul cărții veți putea citit recenzia pe care i-am făcut-o. În linii mari, Momo este un roman pe care vroiam să îl citesc de foarte mult timp, dar niciodată nu am avut ocazia. Mi-a plăcut mult și i-am dat 5/5 steluțe.

(mai mult…)

alter.ego – Ana Mănescu

alter ego

Autor: Ana Mănescu

Naționalitate: română

An apariție: 2014 (la Editura Herg Benet)

Gen carte: ficțiune

Număr pagini: 214

Nota mea: 4/5

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la: Editura Herg Benet

PREZENTARE

Numele meu este Sonnja. Sunt vicioasă, singură, răzvrătită și mizerabilă.

Noi vom schimba lumea. Suntem cei care vibrează. Stârnim valuri, uragane și cutremure, dar merită. Sau cel puțin asta am crezut toți la început.

Printre cărți, tripuri, flashback-uri, eșecuri, iluzii, idealuri, țigări, vin, iarbă, un fort din cuburi de zahăr impregnate cu acid, metamorfoze, felinare care dansează, Muzica goală, fluturi, uragane, sex, dragoste, prietenie și artă, mesajul este simplu: păstrează-ți esența și iubește. În ordinea asta.

PĂREREA MEA

Până acum nu am mai citit nimic de Ana Mănescu și sunt foarte surprinsă de stilul în care scrie. Deși mi-a plăcut cartea destul de mult, aș vrea să spun că mă așteptam la un conflict mai concentrat, la o poveste în care Sonnja (personajul feminin principal) să aibă un rol mult mai bine elaborat. Cartea este scrisă la persoana I și este alcătuită ca un jurnal intim al Sonnjiei, o tânără zăpăcită și nonconformistă care își trăiește viața cum dorește.

Tot timpul am plâns în hohote. Ce importanță au însă câteva ațe, când sforile mele nu se mai pot desface? A fost suficient să mă uit o clipă la Thea, Rin și Petra ca să mă calmez. Ele rămân. Magia dispare. Și, deși încă nu o știam, Vara aceea urma să rămână.

Este un roman de doar 214 pagini, dar să știți că veți găsi în el mai mult decât v-ați aștepta. Veți descoperi o criză adolescentină a unor personaje care duc o existență aparte, care încearcă să conștientieze că viața nu e altceva decât un scop un sine. Sonnja este un personaj prietenos (are prietene pe viață de care se simte legată trup și suflet) și oscilează între mai multe iubiri. În același timp, tânăra este un amestec de maturitate și imaturitate care încă mai caută răspunsuri la dilemele de zi cu zi. (mai mult…)

Cimitirul animalelor – Stephen King

king

Autor: Stephen King

Naționalitate: americană

An apariție: 1983

Titlu original: Pet Sematary

Număr pagini: 464

Gen carte: suspans, horror

Nota mea: 5/5

PREZENTARE

Ar putea Stephen King să scrie o poveste care să-l sperie chiar și pe el însuși? Să-l sperie într-un asemenea hal încât să-i fie frică să o scrie până la sfârșit? Cimitirul animalelor pare să fie chiar această poveste. Tu, cititorule, ești atât de înspăimântat, încât nu ai dori să continui lectura, dar cartea nu poate fi lăsată din mână. Și nu poți să renunți pentru că este vorba despre tine, despre secretele tale bine ascunse!

„Dorința de a înșela moartea este ciudată și extrem de serioasă în același timp. Mulți cred ca viața începe de abia după intrarea în Împărăția Domnului. Și probabil că pentru ei așa și este. Atunci, de ce să-ți pui problema să aduci pe cineva înapoi? Alții se întreabă la fel de serios ce este dincolo. Și dacă există un «după moarte». Oricum, atunci când ești confruntat cu moartea unei ființe dragi, vrei, la rândul tău, să înfrunți moartea, să o păcălești. Ai fi însă în stare să faci tot ceea ce face Louis Creed? Sunt sigur ca da, iar acest lucru mă înspăimântă…“ (Stephen King)

PĂREREA MEA

Până la sfârșitul lui 2015, singura carte citită de la Stephen King era o Mână de oase, o dezamăgire literară cum puține cărți au fost așa și despre care puteți citi aici.  Acea carte mi se păruse prea slabă și sinceră să fiu, nu prea am înțeles mare lucru din ea. Deși Cimitirul animalelor o aveam în bibliotecă de prin 2014, am tot amânat să o citesc de frică că nu e stilul meu. Am achiziționat-o de la un chioșc de ziar și am cumpărat-o doar pentru titlul interesant.

Toate bune și frumoase până de curând când am pus mâna pe Cimitirul animalelor, o carte de la care nu aveam așteptări mari. De fapt, nu aveam așteptări deloc. Înainte de a o începe citisem pe net niște păreri care spuneau că e una dintre cele mai bune cărți ale lui King și că merită citită. Sceptică, am începu să citesc și la început mi s-a părut un pic clișeică: o familie se mută în alt oraș și încep să se întâmple evenimente bizare. Așteptam să aflu că noua casă e bântuită, că de pe undeva apare bau-bau…Niciun bau-bau care bântuire casa, nimic! Am constatat cu stupoare că ceva este în neregulă și că nu e vorba de o casă bântuită. Că nu e vorba nici de strigoi sau vârcolaci. Nici de vrăjitoare și nici de vrăjitori.

Poate ca o să învețe cam ce înseamnă moartea cu adevărat, ce înseamnă clipa în care orice durere încetează și încep amintirile frumoase. Nu este sfârșitul vieții, ci sfârșitul durerii.

După cum ne dăm seama din titlu, acțiunea cărții este strâns legată de Cimitirul Animalelor, un loc ciudat în care ființele îngropate revin la viață. Ați auzit bine: jocul de-a reînvierea face tot deliciul cărții. Louis, personajul principal al cărții, recurge la anumite tertipuri pentru a îndrepta anumite situații dramatice, dar nicio secundă nu se gândește la consecințe. De fapt, cum să te mai gândești la consecințe când ești disperat că al tău animăluț nu mai e sau copilul tău a avut un accident stupid? (mai mult…)

« Older Entries