Zgomotul timpului – Julian Barnes

zgomotul

Autor: Julian Barnes

Naționalitate: britanică

Titlu original: The Noise of Time

An apariție: 2016 (în 2016 la Editura Nemira)

Gen carte: ficțiune, roman istoric

Număr pagini:208

Nota mea: 4/5

Puteți găsi cartea AICI sau AICI (dacă vă grăbiți primiți o reducere )

Primită de laEditura Nemira

PREZENTARE

Este anul 1935 și tânărul compozitor Șostacovici se teme pentru viața sa, căci Stalin e brusc interesat de muzica lui. Artistul e sigur ca va sfârși in Siberia și privește în urma la propria viata.Totuși, are noroc și nu devine o victima. Însă prețul e mare: capitularea în fața regimului.
Julian Barnes prezintă cu lumini și umbre destinul unui mare muzician, dar și drumul parcurs de Uniunea Sovietică, într-o strălucită explorare a sensului și a locului artei în societate.
„O ambițioasă alegorie orwelliană despre dificultățile întâmpinate de artisti în societățile totalitare și o parabolă kafkiană despre eforturile unui om fricos de a se lupta cu o realitate suprarealistă.“- The New York Times
„Barnes s-a reinventat încă o dată.“ – Daily Telegraph

PĂREREA MEA

De Julian Barnes am mai citit până acum doar o singură carte, Cafe au lait, un volum de povestiri a cărui recenzie am scris-o aici. Atat Cafe au lait, cât și Zgomotul timpului le-am primit de la editura Nemira și vreau să vă spun că pentru mine au fost niște lecturi puțin altfel ca până acum. Anul 2017 (ca și 2016, de altfel) este un an de noi încercări în plan literar și o ocazie propice ca să citesc și alți autori și să descopăr, de ce nu, și alte stiluri. Ambele cărți fac parte din Colecția Babel apărută la Nemira și mi se pare fascinant că putem citi atât de mulți scriitori străini și români.

Dar ironia – cel puțin uneori, spera el – te ajută să păstrezi ceea ce prețuiai, chiar și când zgomotul timpului devenea suficient de tare ca să spargă geamurile. El ce prețuia? Muzica, familia, dragostea.

Nu pot să zic că aveam așteptări foarte mari de la această carte, dar simțeam cumva că voi găsi anumite elemente care mă vor captiva. Și în continuare am să vă spun care sunt acestea. Fiind și ultimul roman al lui Barnes, este cumva normal să vină cu o nouă abordare. Tema cărții este în mare parte istorică, fiind prezentată povestea unui mare compozitor rus și viața în plin regim stalinist. Titlul apare menționat de autor de cel puțin două ori pe parcursul cărții, iar eu l-am perceput ca pe o metaforă a destinului.

Dar lumea lui nu era una ideală, deci ironia creștea în moduri ciudate și neprevăzute. Peste noapte, ca o ciupercă, dezastruos, ca un cancer.

Stilul cărții este destul de accesibil, am citit cartea în două zile (fiind și vacanță, am avut timp berechet), iar povestea cărții nu este una complexă ( are 208 pagini). Ca și în volumul de povestiri Cafe au lait, Barnes este un autor îndrăzneț și spune lucrurilor pe nume. Poate și partea în care nu cenzurează anumite chestii m-a făcut să fiu sceptică în a-i da doar 4 din 5 steluțe pe goodreads. (mai mult…)

Doctorul Thorne – Anthony Trollope

doctor

Autor: Anthony Trollope

Naționalitate: britanică

Titlu original: Doctor Thorne

An apariție: 1858 (în 2016 la Editura Nemira)

Gen carte: roman clasic, dragoste, ficțiune, epoca victoriană

Serie: nu

Număr pagini:640

Nota mea: 5/5

Puteți găsi cartea AICI sau AICI (dacă vă grăbiți primiți o reducere )

Primită de laEditura Nemira

PREZENTARE

Un doctor de țară dintr-un secol în care timpul trecea altfel și destinele se scriau altfel. O tânără îndrăgostită și un tânăr care trebuie să redobândească averea pierduta a familiei. O comedie despre o societate în care domnesc ipocrizia și snobismul.

Unul dintre cele mai bune romane ale lui Anthony Trollope ne face cunoștință cu personaje din Barchester, cu pretențioasa familie De Courcy, cu pragmatica Miss Dunstable și cu deplorabilul Sir Roger Scatcherd. Doctorul Thorne ne seduce cu o poveste fermecătoare ca vinul vechi, în care lumea se vede ca o scenă pe care joacă personaje care mai de care mai colorate.

PĂREREA MEA

Sunt o iubitoare a literaturii clasice (mai ales a cele britanice) și niciodată nu m-aș da în lături de la citit o carte clasică. Până să citesc literatură contemporană (de vreo 5 ani), am citit multă literatură clasică. Am primit acest roman clasic de la Editura Nemira pentru recenzie și deși auzisem de acest titlu, nu eram deloc familiarizată cu stilul acestui autor. Dar dacă ați citit vreo carte scrisă de Jane Austen sau de surorile Bronte, atunci și în cazul lui Trollope veți regăsi același stil. În linii mari, mi s-a părut un roman bun și captivant, chiar dacă dimensiunea sa deloc de neglijat (640 de pagini) s-ar putea să îl îndemne pe cititor la evitarea sau abandonul lui. Recunosc că am fost pusă în situația în care m-am văzut depășită de numărul mare de pagini și am găsit și soluția potrivită: am ales o carte mai mică pe care am citit-o în paralel și încercam cumva să alternez.

Unui om cu bune rezultate în viață și cu spirit practic nu-i vine ușor să fie judecat de unul care n-a dat dovadă nici de spirit practic și nici de succes.

Tema cărții este clasică și are la bază atât poveștile de dragoste, cât și relațiile de familie sau de prietenie. Este un roman complex și trebuie recunoscut meritul autorului în scrierea sa, atât în ceea ce privește construcția personajelor, cât și în numeroasele descrieri ample. Societatea prezentată este cea a secolului al IX-lea, o societate de mult apusă, dar care mai păstrează încă un farmec aparte. Titlul cărții face referire la unul dintre personajele principale ale cărții, doctorul Thorne, un bărbat care pe tot parcursul romanului va juca un rol important în viața mai multor personaje.

Când o fată e pe punctul de a se căsători, când are tot dreptul să vorbească despre iubirea ei, nu există muzică să i se pară mai melodioasă decât laudele aduse iubitului.

Sunt extrem de multe lucruri de spus despre acest roman, nu vreau să intru în povestirea acțiunii, ci doar să vă spun că este un roman care necesită răbdare, atenție și undeva după 100 de pagini lectura va deveni mult mai ușoară. Pentru mine așa a fost, mai ales după pragul de început al cărții când am descoperit o mare parte dintre personaje și m-am acomodat puțin cu ele. După acest prag nu am mai putut să o las din mână și, chiar dacă finalul cărții a fost pentru mine destul de previzibil, au fost multe momente ale cărții care m-au tulburat și m-au captivat. (mai mult…)

Agnes Grey – Anne Bronte

15591536_1426283717391341_3670702403769374320_o

Autor: Anne Bronte

Naționalitate: britanică

An apariție: 1847

Titlu original: Agnes Grey

Gen carte: roman de dragoste, social

Număr pagini: 200

Nota mea: 5/5

Primită de la: Librăria online Târgul Cărții.ro

Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil)

PREZENTARE

„Agnes Grey este „narațiunea în proza desăvârșită a literaturii engleze. […] Dacă Anne Brontë ar mai fi trăit încă zece ani, ea ar fi ajuns sa ocupe un loc alături de Jane Austen sau poate chiar mai sus. […] Agnes Grey este o narațiune simplă și frumoasă ca o rochie de muselină, […] singura poveste din literatura engleză în care stilul, personajele și subiectul sunt în deplină armonie.“ – George Moore

„Agnes Grey mi se pare incredibil de modernă. Aproape nimic nu pare să se întâmple. Rezultatul este ca toate umilințele vieții unei guvernante, precum și năzuințele și resentimentele care o macină pe eroină capătă dimensiuni copleșitoare. Ele au o încărcătură la fel de puternică precum toate aventurile de roman gotic ale lui Charlotte și Emily. […] Despre Anne se crede, îndeobște, că este cea mai de pe urmă dintre surorile Brontë. Dar Agnes Grey este o capodoperă.“ – Victoria Glening, Daily Telegraph

PĂREREA MEA

Iubesc literatura clasică încă din liceu și mereu va fi preferata mea. Pe surorile Bronte le-am descoperit abia în facultate, când am citit Jane Eyre (scrisă de Charlotte Bronte) și La răscruce de vânturi ( scrisă de Emily Bronte). Toate cele trei surori au un stil minunat, iar de Anne Bronte am mai citit doar Necunoscuta de la Wildfell Hall care mi-a plăcut destul de mult.

Am primit cartea Agnes Grey de la Târgul Cărții.ro și am fost extrem de nerăbdătoare să o citesc cât mai repede. Este un roman clasic de 200 de pagini pe care l-am citit în vreo 3 zile și singurul regret pe care îl am este că a fost atât de scurtă. Temele cărții sunt iubirea și relațiile sociale, iar titlul se referă la personajul feminin principal, tânăra guvernantă Agnes Grey.

Dar dacă vreun părinte ar reține câte un sfat folositor, ori o biată guvernantă ar trage cel mai ic folos, voi fi cu prisosință răsplătită pentru toate amărăciunile mele. 

Conflictul cărții nu este unul foarte dezvoltat, ci se pune accentul mai mult pe viața lui Agnes și pe activitatea acesteia ca guvernantă. Această ocupație era foarte la modă în secolul al IX-lea și implică lecții particulare cu elevii și supraveghere strictă. Stilul cărții este unul foarte atractiv și față de multe romane clasice greu de citit și înțeles, acesta este cu totul altfel.

Avem o înclinare firească să iubim ceea ce ne face plăcere și ce e mai frumos decât un chip frumos. O fetiță iubește o pasăre. De ce? Pentru că e o viețuitoare, trăiește și simte, este neputincioasă și neajutorată?

Personajele sunt numeroase, iar personajul meu preferat este Agnes, cum este și de așteptat. Autoarea subliniază moralitatea acestui personaj și comportamentul său în contrast puternic cu alte personaje, cum ar fi Rosalie sau Matilda Murray. Nu doar că multe dintre personajele cărții mi-au fost antipatice, dar acestea m-au determinat să o îndrăgesc și mai tare pe Agnes. Deși viața fetei este plină de lipsuri și trece prin multe, destinul nu o ocolește și îi rezervă și surprize. Finalul cărții mi s-a părut parcă prea brusc, dar mi-a plăcut. (mai mult…)

Ce cărți am primit (8)

Noul an începe cu vești bune și cu multă bucurie vă anunț că blogul are un nou colaborator de care sunt foarte mândră, iar acesta este….Editura All, una dintre editurile mele preferate. Am primit de la ei două cărți minunate despre care nu am auzit prea multe, iar acestea sunt:

  • Nevăzuții – Katherine Webb (am fost atrasă de titlu, de coperta interesantă și nutresc mari speranțe că o să-mi placă!)

16427700_1470747786278267_7056235866955841258_n

 

  • Dacă citești asta înseamnă că am murit – Andrew Nicoll (Cred că este suficient titlul extrem de interesant ca să pui mâna pe carte. Sunt foarte nerăbdătoare să o citesc!)

 

16299516_1470747866278259_4102081331469686015_n

16422405_1470747936278252_9105492165946568985_o

Next Entries »