Viața ca un joc de crochet – Kate Atkinson

16831047_1932471643649259_127311900134922488_n

Autor: Kate Atkinson

Naționalitate: britanică

Titlu original: Human Croquet

An apariție: 1997 (2013 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, fantasy, mister, istorie

Număr pagini: 480

Nota mea: 4/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

A fost odată ca niciodată o pădure imensă, Lythe – vastă şi impenetrabilă, ascunzând în inima ei un mister. Iar la începuturile sale, în acest loc trăia o familie înstărită, Fairfax, într-un conac pe care-l vizitase însăşi măreaţa Gloriana. Dar odată cu trecerea veacurilor, pădurea a fost distrusă şi înlocuită de străzi purtând numele copacilor de odinioară. Familia Fairfax şi-a pierdut strălucirea… ajungând să locuiască în Casa Arden aflată la capătul Intrării Păduceilor. Iar despre ea cu greu se mai putea spune că era o familie…Şi mai erau aşa: Vinny (“mătuşa din iad”) – cu pisicile sale şi cu chipul ei ca un măr pădureţ; Gordon, care de şapte ani uitase de familia lui, iar când şi-a adus aminte de ea, s-a întors aducând cu el o Debbie grasă, care împărţea o singură celulă de creier cu un pudel; şi cei doi copii, Charles şi Isobel.

Charles, băieţelul pierdut, cu obrajii ciuruiţi de acnee, care-şi petrecea timpul aşteptând, pe de o parte, să fie vizitat de extratereştri, şi pe de alta, întoarcerea mamei sale. Iar povestirea este spusă de enigmatica Isobel… Născută în casa de pe străzile copacilor, ea descoperă o ruptură în textura timpului şi astfel călătoreşte prin diversele lui găuri de vierme şi coridoare. Isobel are şaisprezece ani şi, la fel ca fratele său, aşteaptă şi ea să se întoarcă mama lor – Eliza, zveltă şi periculoasă, mirosind a tabac, a parfum Arpège şi a sex –, a cărei dispariţie este o parte din misterul care continuă să rămână ascuns în inima pădurii.

PĂREREA MEA

Am primit un exemplar al acestei cărți de la Editura Leda (parte a Grupului editorial Corint) pentru recenzie și vreau să vă spun că încă de la început avem așteptări ridicate. Nu pot însă să spun că acestea mi-au fost înșelate, dar nici că mi-au fost îndeplinite în totalitate. Ideea cărții mi s-a părut super, dar în cele 480 de pagini am găsit de multe ori o acțiune încâlcită. Nu vă speriați de numărul destul de mare al paginilor, pentru că veți citi destul de repede această carte. Stilul cărții este accesibil, interesant, dar mi s-a părut, ca să fiu sinceră, prea încâlcit. Aș fi preferat ca romanul să nu aibă atât de multe teme în cadrul său (misterul, călătoria în timp, senectutea, copilăria, prietenia, iubirea, relațiile interumane, etc.) și vă spun în continuare și de ce. Cred asta pentru că nicio temă nu este abordată pe deplin și atât de bine conturată. Toate sunt amestecate și la final rezultă o carte cu idei minunate la bază, dar care mai putea fi puțin finisată.

Stau lungită pe pat și mă uit la fereastra mea plină de lună. Văd luna și luna mă vede pe mine. E sus pe cer, s-a micșorat înapoi la dimensiunea ei normală, liberă și rupta de Pământ. O lună perfect normală – nu lună sângerie, nici lună albastră -, nu este o lună în descreștere cu o lună nou în brațe, ci doar un astru selenar normal pentru aprilie. Binecuvântează, Doamne, luna. Și binecuvântează-mă, Doamne, pe mine. În depărtare, la mare distanță undeva, urlă un câine. 

Cartea este construită astfel: după câteva pagini pline de mister, urmează alte câteva pagini pline de umor și tot așa. Nu ar fi un lucru rău, dar autoarea se tot joacă cu mintea ta, îți oferă speranțe și apoi te dezamăgește. Dar hai să privim și aspectele pozitive ale cărții. Tema cărții este una fantastică (dar împletită cu o multitudine de alte teme, enumerate mai sus), iar titlul se referă la un joc de crochet menționat de mai multe ori de un personaj al cărții. Potrivit dex, crochet este un joc sportiv în aer liber cu bile de lemn, care, lovite cu niște ciocănașe cu coadă lungă, trebuie să treacă, după anumite reguli, printr-o serie de portițe instalate pe terenul de joc.

S-a trezit tresărind speriată, visul ei risipindu-se în zorii zilei – nici urmă de pocalul de cleștar sau de tipsia de argint, nu se vedea nici măcar vreo fărâmă din ciuperca stricată și ghinda găunoasă…doar pădurea neclintită.

Personajele cărții sunt numeroase și au vârste variate, de la bebeluși, la adulți și chiar femei în vârstă. Nu am să le enumăr pe toate, ci doar am să vă spun câteva lucruri despre cele care m-au impresionat într-o anumită măsură. Un personaj interesant este Isobel, tânăra care este și naratorul cărții, prin ochii căruia sunt percepute celelalte personaje. Un alt personaj care mie mi-a stârnit râsul este antica Vinny, mătușa lui Isobel, care este prezentată ca un personaj fără vârstă, mare iubitoare de pisici și veșnic morocănoasă și nemulțumită. Eliza, mama lui Isobel, mi s-a părut la început interesantă, dar mai apoi s-a șters de pe lista mea de personaje preferate…are un trecut ciudat care parcă te face să nu o mai îndrăgești la final. Charles, fratele fetei, este cumva interesant, dar mi s-a părut construit anume mediocru și foarte șters.

Poate că timpul și-a schimbat din nou starea, acum este un corp solid, un imens bloc de gheață care ne ține captivi, înghețați înăuntrul lui ca niște insecte în chihlimbar.

Atmosfera cărții te lasă de multe ori fără grai, deoarece au loc tot felul de situații ciudate, iar personajele fac și ele diverse fapte care mai de care mai bizare (păstrez secretul și încerc să nu ofer spoilere). Nu vreau să dezvălui prea mult din farmecul cărții, așa că nu insist. În linii mari, este o carte bună și mie chiar mi-a plăcut, motiv pentru care i-am și oferit pe goodreads 4/5 steluțe. Însă părerea mea sinceră este că acțiunea romanului putea fi șlefuită puțin. Dacă la începutul cărții vă simțiți un pic derutați, zic să nu vă faceți griji, deoarece spre final totul se va lămuri.

Poate că nu mă aflu la începutul la începutul timpului, ci la sfârșitul lui, când toți oamenii au dispărut și pădurea și-a revendicat teritoriul.

Vă recomand cartea dacă sunteți iubitori de romane fantastice, de acțiune bizară, de personaje și mai ciudate. Cu toate astea, nu vă veți plictisi nicio secundă pentru că veți fi ocupați să călătoriți, la modul imaginar, alături de celelalte personaje ale cărții. Mulțumesc editurii Leda pentru exemplar și pe voi vă aștept cu păreri despre carte!

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: