Jurnal de lectură (1)

Astăzi dau startul unei rubrici noi pe blog în care voi posta periodic fragmente scurte din cărţile pe care eu vi le recomand. Această rubrică se numește Jurnal de lectură și îmi doresc din toată inima să găsiți idei noi de cărţi pe care să le citiţi și să vă placă!

Cartea pe care eu am ales-o astăzi este Fantoma din moară, scrisă de Doina Ruști. Mi-a plăcut foarte mult și doresc să împărtășesc cu voi câteva fragmente preferate:

Se făcea că este sfârșitul lumii. Din cer cădeau trâmbe de foc, oamenii alergau în toate părţile, iar eu priveam pe geam, din camera stafiilor. Dintr-odată s-a făcut o lumină albă, de stele, și-a apărut un uriaș ai cărui pași făceau să se zguduie pământul. Când a ajuns în dreptul meu, și-a pus un picior pe aripa morii și s-a aplecat spre mine. Era urât, cu nasul strâmb și gura viermuitoare, avea exact fața piticului din romanul lui Pavel.

Totul părea real, mai puțin locul pe care se ridicase moara și care părea proaspăt ras. Mai întâi voise să întrebe, dar chiar în momentul următor înțelese brusc că ea era cauza dispariției morii. A ei și a ochilor de foc.

Era sufletul lui Maxu ori îngerul morții ori poate doar un semn trimis de…cineva, orice ar fi fost era neobișnuit și chiar după aceea, în nopțile chinuitoare de la școala de corecție și chiar după aceea (…)

Convulsii – Henryk Sienkiewicz

16649582_1932471553649268_5378164344308925731_n

Autor: Henryk Sienkiewicz

Naționalitate: poloneză

Titlu original: Wiry

An apariție: 1910 (2005 la Editura Leda )

Gen carte: roman, literatură clasică, istorie

Număr pagini: 336

Nota mea: 4/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

„Eu sunt un om de condei, care nu se pricepe la dis­cutii si actiuni legate de politica practica […] Nu stiu să conduc dezbaterile, sa le readuc la matca atunci cand se abat pe directii laturalnice si imi lipseste cu desavarsire orice indemanare in aplanarea conflictelor. Necunos­cand pro­blemele de ansamblu, nu sunt in stare sa rezum punc­tele de vedere opuse si sa le prezint in mod sintetic. […] Poli­tica aplicata este pentru mine un domeniu strain, ne­po­trivit cu firea mea, si mi-as dori sa raman intotdeauna asa”. Astfel isi intemeia Sienkiewicz la sfarsitul anului 1906, cu modestie si demnitate refuzul de a conduce un comitet infiintat pentru organizarea unei actiuni politice comune. Ca lucrurile nu trebuie considerate tale quale, o demons­trea­ză, printre altele, succesul de-a dreptul fulminant, repur­tat in noiembrie 1905, de discursul improvizat intr-un balcon cu prilejul unei manifestații populare. Ei, si tot el a scris proza social-politica și de dragoste, Convulsii, în reali­tate un roman-răfuiala, contrariind acuzator oficiali­tă­țile culturale care l-au întâmpinat cu ostilitate, mențio­nându-l denigrator sub eticheta „eșecului” peste o jumătate de secol. Aceasta opera, Convulsii, mai mult decât inte­re­san­ta, o oferim acum cititorilor pentru prima dată într-o versiune românească. Habent sua… (Stan Velea)

PĂREREA MEA

Am primit un exemplar al acestei cărți de la Editura Leda (Grupul editorial Corint) și țin să le mulțumesc frumos pentru asta. De Henryk Sienkiewicz am mai citit până acum Quo vadis (care este unul dintre romanele mele preferate ever!) și Fără ideal. Romanul de față ce poartă un titlu extrem de sugestiv, Convulsii, este genul de carte care îți arată o altă față a istoriei și prezintă multe dedesubturi ale societății poloneze. Autorul a fost un patriot înrăit și nu a ezitat nicio secundă să introducă în scrierile sale pagini încărcate de istorie și socialism. Cartea este complexă, abundă în numărul mare de personaje și dacă inițial am crezut că o voi citi repede, m-am înșelat. Este un roman clasic, foarte bine construit, care m-a captivat destul de repede, chiar dacă tema istoriei nu este pe placul meu întotdeauna.

Dar tu, suflete, zbori tot mai sus și mai sus. Pământul a rămas undeva pe fundul prăpastiei, iar tu, prin norii ușori ca puful, rătăciți pe bolta cerească, străbați văzduhul inundat de strălucire, pustiu și rece.

Titlul Convulsii face referire la problemele sociale din perioada revoluției de la 1905-1907, o perioadă tulbure pentru Polonia din mai multe puncte de vedere, dar și la frământările interioare ale personajelor. Tema principală a cărții este cea istorică, dar mai apar și iubirea, prietenia sau familia. Personal am iubit mai mult paginile în care iubirea își făcea simțită prezența. Despre personaje v-am spus deja că sunt numeroase, iar un fapt ce îl urăsc este numele lor greu de ținut minte. Personajele mele preferate sunt Krzycki și domnișoara Anney, doi tineri între care se va înfiripa o poveste de dragoste neobișnuită, dar cărora le va rezerva și foarte multe surprize. Vă mai spun că la baza cărții stă un secret uriaș care pe mine personal m-a tulburat complet. Umorul cu care sunt scrise unele pagini mi s-a părut uimitor, iar stilul lui Sienkiewicz unul formidabil.

Suferința este o revărsare fără margini, ca marea, pe când vârtejurile, tornadele nu sunt decât valurile de la suprafața apei.

Pentru cei care nu citiți de obicei literatură clasică, vă avertizez că s-ar putea să fie cartea puțin cam greoaie pentru voi, dar pentru cei care sunt familiarizați cu stilul clasic, vă recomand această carte din toată inima. Veți descoperi un roman complex și foarte bine pus la punct. Plus că este o carte care abordează teme și conflicte serioase. Dacă ați citit cartea, vă aștept cu opinii. Dacă nu, repede la citit!

 

Așteptându-l pe Bojangles – Olivier Bourdeaut

18010242_1554022337950811_576038667474853488_n

Autor: Olivier Bourdeaut

Naționalitate: franceză

Titlu original: En attendant Bojangles

An apariție: 2016 (în 2017 la Editura Nemira)

Gen carte: roman

Număr pagini: 152

Nota mea: 5/5

Puteți găsi cartea AICI  (dacă vă grăbiți primiți o reducere )

Primită de laEditura Nemira

PREZENTARE

Mama și tata dansează pe Mister Bojangles, piesa cantata de Nina Simone, sub privirea fascinata a fiului. Iubirea lor e magie și sărbătoare neîntreruptă. În viața lor nu e loc decât pentru plăceri, fantezii și prieteni. Vârtejul de poezie și himere este mai ales opera mamei. Și totuși, într-o zi mama merge prea departe. Iar tatăl și fiul fac totul pentru a evita inevitabilul. Iubirea nebună n-a fost niciodată mai nebună…

PĂREREA MEA

Am primit această carte pentru recenzie de la Editura Nemira și vreau să le mulțumesc pentru acest gest minunat!Recunosc de la început că îmi va fi foarte greu să fac această recenzie, deoarece lectura acestui roman mi-a creat tot felul de stări ciudate. Nu cred că pot găsi cuvintele necesare ca să îl descriu, dar totuși vreau să încerc. Încă de când am primit un exemplar al acestei cărți am intuit că îmi va plăcea și chiar așa a fost. Este o carte apărută în 2017 și propune un altfel de subiect: familia și viața de familie la limita dintre armonie și nebunie.

Mama îmi spunea că dansa ca să-l aducă înapoi pe câinele lui, știa din sursă sigură/ Iar ea, ea dansa ca să-l aducă înapoi pe Domnul Bojangles. De-asta dansa tot timpul. Pentru ca el să se întoarcă, pur și simplu.

Am citit cartea într-o duminica și chiar nu mă așteptam să o termin în jumătate de zi. Se citește foarte repede, nu are o acțiune complicată, iar stilul este captivant. Până pe la jumătatea cărții ne sunt prezentate personaje cu o viață roz, pe care mulți dintre noi am fi dispuși să îi invidiem. Dar mai apoi totul se transformă și apar momentele și situațiile cenușii. Ca cititor, am trecut de la zâmbete și entuziasm, foarte brusc, la tristețe și uimire. Nu doresc să vă dezvălui ce se întâmplă de fapt, ci doar să vă spun că întreaga acțiune ia o întorsătură neașteptată.

Căci, atunci când dormea, niciun demon nu venea s-o atace și ea putea profita de odihna războinicului.

Cred că pentru o astfel de carte trebuie să avem o anumită stare de spirit, să fim relaxați și dispuși să ne aflăm și noi în compania lui Bojangles. Dacă de obicei vă dezvălui la ce se referă titlul unei cărți, acum voi păstra misterul. Mare parte din acest mister, dar și din farmecul cărții, stă în titlu. De la acesta pornesc nenumărate fire invizibile care ne conduc la personaje și situațiile în care sunt puse. 

Așa că ochii Mamei rămâneau deschiși ca să nu-l necăjească, pentru că anumite minciuni valorează mai mult decât adevărul.

Personajele sunt interesante, puțin altfel decât cele pe care le-am cunoscut în alte romane. Sunt oameni aparent simpli, cu o existență armonioasă, dar care ascund dedesubturi și probleme interioare. De ce ar trebui să citiți această carte totuși? Pentru că este o carte sinceră, expune foarte bine și în puține pagini probleme existențiale care ne privesc pe toți. Și dacă o carte ne poate prezenta o situație în care ne-am putea regăsi, de ce să nu o citim? Este o carte minunată, surprinzătoare și pe care v-o recomand cu tot dragul. Dacă ați citit-o, vă aștept cu opinii.

 

« Older Entries