Ce cărți am primit (20)

Vreau să vă arăt ce colet minunat am primit luna aceasta de la prietenii mei de la Editura Herald și în același timp să împărtășesc cu voi entuziasmul pe care îl am la gândul că pe lângă literatură, voi citi și cărți din care cu siguranță voi avea ce învăța! Nu este vorba de literatură, ci despre două cărți de parenting și una despre relațiile de cuplu. Nu sunt părinte, dar sunt de câțiva ani profesor și doresc să învăț cât mai multe despre copii. Cele trei cărți minunate sunt:

  • Ghidul căsniciei. Îndrumări pentru cei căsătoriți sau aflați într-o relație – Harriet Lerner

  • Mitul copilului răsfățat – Alfie Kohn 

  •  Copii grozavi. Zece calități esențiale pentru o viață fericită – Stanley I. Greenspan

 

Și o poză de grup:

Aviatorul – Evgheni Vodolazkin

Autor: Evgheni Vodolazkin

Naționalitate: rusă

An apariție: 2016

Număr pagini: 363

Titlu original: Aviator

Nota mea: 5/5

Primită de la: librăria online Târgul Cărții.ro

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Innokenti Platonov, protagonistul romanului, fără a fi în realitate aviator, săvârșește un zbor extrem între începutul și sfârșitul secolului XX, devenind obiectul unui experiment întreprins într-un lagăr cu destinaţie specială. Născut în 1900, el este îngheţat în azot lichid la mijlocul anilor ’20, iar în 1999, deja în altă lume, este dezgheţat. Trezit din somnul experimentului pe un pat de spital, memoria lui Innokenti pare a fi tabula rasa. În încercarea de a-și reconstitui istoria personală, el începe, la sfatul doctorului său, să noteze într-un jurnal frânturi haotice de amintiri: chipuri, imagini, întâmplări. Treptat, apar Petersburgul din primii ani ai secolului XX, copilăria, școala și întâia iubire, Revoluţia din 1917 și, în sfârșit, lagărul. Odată cu ieșirea din spital, pe Innokenti îl așteaptă o viaţă nouă, în care poate să iubească iar și să redescopere lumea. O lume unde el, așa cum o arată și propriul său nume, este un Candide — însă unul care se simte responsabil și pentru cele trăite, și pentru cele netrăite, tema vinovăţiei aducând în Aviatorul ecouri dostoievskiene.

PĂREREA MEA

Am primit un exemplar al acestei cărți de la librăria online Târgul Cărții.ro și doresc să le mulțumesc că mi-au oferit ocazia să citesc acest roman despre care am auzit numai de bine. Eu Laur, celălalt roman al lui Vodolazghin, nu l-am citit încă, deși și despre acesta am auzit doar păreri pozitive. Revenind la Aviatorul, eram ferm convinsă că va fi un roman de nota 10 care mi se va întipări adânc în minte și suflet. Este un roman de 363 de pagini, ușor de citit și cu un stil fără pereche. Nu cred că am mai citit în ultima vreme vreun roman atât de bine construit și atât de tulburător în același timp. Dacă aș fi citit și Laur aș fi putut face o mică comparație, așa că mă rezum la impresiile mele doar despre Aviatorul.

Nu este o carte despre aviație, iar personajul principal nu a fost aviator. Titlul este de fapt metaforic, făcând referire la mai multe momente din existența lui Innokenti. Fie amintiri din timpul copilăriei, fie tot felul de situații care l-au marcat. Temele sunt numeroase, iar dintre ele aș vrea să enumăr destinul uman, iubirea, prietenia, istoria. Nu i-am găsit cărții vreun minus. Absolut niciun minus. Cartea este una extraordinară, complexă și palpitantă. Gândiți-vă că este greu să vorbești despre ea fără să dai spoilere, așa că încerc pe cât posibil să nu fac asta.

Tata mi-a luat mâna și mi-a strâns-o. Ce fericire a fost aceea! O fericire ca aceea nu-mi mai amintesc.

Aviatorul este povestea de viață a lui Innokenti Platonov care se trezește la început pe un pat de spital și află că timpul lui a apus și că tocmai s-a trezit în urma unei descoperiri științifice incredibile: conservarea corpului în azot lichid și după dezghețare, revenirea la un timp care pentru personajul principal nu mai există. De exemplu, cum ar fi să fii înghețat în 2018 și să fii readus la viață în 2078, adică 60 de ani mai târziu? Multe dintre rudele noastre nu ar mai fi în viață, tehnologia ar avansa mult și ne-am confrunta cu multe noutăți. Eu personal nu aș putea face așa ceva. Innokenti a avut o existență complicată, grea și are ocazia, odată cu dezghețarea, să recupereze un timp pierdut. Dar ceea ce nu știe el este că nu totul este ce pare și nici un moment nu dăinuie la nesfârșit.

Cum altfel să explici faptul că mie mi s-a mai dat o dată șansa de a trăi? Că eu – dacă e să spunem lucrurilor pe nume – am înviat? Că Anastasia a trăit până la ultima întâlnire cu mine? Că am întâlnit-o pe Nastia, pe care o iubesc și care mă iubește?

Nu vreau să vă spun mai multe pentru că aș strica farmecul cărții, dar este un roman care îți întoarce sufletul pe dos de un miliard de ori și tot ce vrei este să citești și să găsești răspunsuri. Eu mă așteptam la finalul rezervat de autor, deși mi-am dorit ca romanul să nu se mai termine. Mi-a plăcut stilul cărții, descrierile minuțioase și frumos așternute pe hârtie, dar mai ales povestea în sine. Cartea are forma unui jurnal, a cărui naratori sunt în mare parte Innokenti, dar și doctorul Greiger sau Anastasia. Cea din urmă este un personaj fascinant pe care l-am adorat. Sau personajele pe care le-am adorat, deoarece veți descoperi că avem de a face cu două Anastasii. I-am dat pe goodreads 5 din 5 steluțe, vă recomand încă o dată acest  roman superb și vă aștept cu impresii! Aș vrea să aflu de la voi cum e Laur și dacă ați citit ambele romane, care v-a atras mai mult atenția?

Ce cărți am primit (21)

Vreau să vă arăt primul colețel primit în 2018 de la unul dintre colaboratorii mei preferați, Editura Leda (Grupul Editorial Corint). Este vorba despre 3 cărți romane care mi-au făcut cu ochiul și pe care plănuiesc să le citesc cât mai repede. Vă rog să îmi spuneți într-un comentariu dacă ați citit vreunul și ce părere v-a lăsat. Cele 3 romane sunt:

  • Fericiți pentru totdeauna – Taylor Jenkins Reid (A apărut în 2017, nu știu nimic despre subiectul cărții, dar îmi doresc cu ardoare să o citesc!Și nici nu am mai citit nimic scris de această autoare. După ce o citesc, revin cu recenzia.)

  • Anna în veșmânt de sânge – Kendare Blake (Am ales această carte datorită titlului, care mi s-a părut mai mult decât interesant. Abia aștept să o citesc!)

  • Cele treisprezece motive – Jay Asher (Un alt roman apărut la Editura Leda tot în 2017 despre care am auzit numai de bine.)

Bucuroasă fiind de acest colețel minunat, aș vrea să vă întreb: ce alte cărți ați mai citit recent și doriți să le recomandați?

Casa îngerilor – Pascal Bruckner

Autor: Pascal Bruckner

Naționalitate: franceză

An apariție: 2013

Număr pagini: 248

Titlu original: Le Maison des Anges

Nota mea: 3/5

Primită de la: librăria online Târgul Cărții.ro

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Cand cersetorii devin ingeri…
Antonin Dampierre, în vârsta de treizeci de ani, foarte preocupat de înfățișarea sa, este un bărbat ca oricare altul. Sau, cel putin, așa pare. Lucrează într-o agenție imobiliară de lux până în ziua în care, ratând o tranzacție din pricina a doi bețivi, se repede la unul dintre ei și îl omoară în bătaie. Antonin are un moment de iluminare: vrea sa purifice lumea de cerșetori. Asa ca își începe căutarea halucinantă prin Parisul epavelor umane, unde o cunoaște pe Isolde de Hauteluce, un fel de mama a răniților. Va reusi aceasta eroina dedicata întru totul umanității să-l salveze pe Antonin de el însuși?
Pentru a descoperi Parisul nu trebuie să ridici ochii, ci să îi cobori spre pământ.
Pascal Bruckner

Parisul nu înseamnă numai clădiri impozante, magazine de lux și vitrine strălucitoare. Parisul înseamnă și oameni fără adăpost, cocioabe din carton, mizerie și suferință. „Celalalt Paris” e un oraș murdar, departe de capitala pudrată și lustruită – imaginea stilizată ce le este oferită turiștilor. Pascal Bruckner reflectează asupra decăderii umane și a contrastului izbitor dintre viața „civilizată” și cei aflați pe treapta cea mai de jos a ierarhiei sociale. Oare cerșetorii sunt reversul fatal al societății noastre ultraigienizate?

PĂREREA MEA

Am primit un exemplar al acestei cărții de la prietenii mei de la Târgul Cărții.ro, cărora le trimit multe mulțumiri. De Pascal Bruckner am mai citit până acum Hoții de frumusețe și Păzea, se-ntoarce Moș Crăciun! Din păcate, niciuneia nu i-am făcut recenzie, deși am avut în plan să fac măcar pentru Hoții de frumusețe, o carte cu un subiect copleșitor. Revenind la Casa îngerilor, vreau să vă spun că este un roman care nu neapărat că nu mi-a atins așteptările, ci este unul care vine cu ceva nou ca trăire pentru mine, însă nu neapărat ceva pozitiv. Am început cartea undeva înainte de Crăciun și atunci toată lumea citea chestii vesele și în spiritul acestei sărbători. Eu recunosc că m-am cam împotmolit la lectura acestui roman, deoarece stilul cărții îți induce niște stări mai speciale. Cartea este destul de sumbră, foarte realistă, având la bază prezentarea Parisului dintr-un punct de vedere mai ciudat: personajul principal, Antonin Dampierre este, în urma unei situații ieșite din comun, fascinat de lumea cerșetorilor și de înlăturarea lor.

O dramă în surdină, desfășurată aproape fără mișcări. Din acel episod, Antonin reținuse însă altceva: o viață poate dispărea într-o secundă, cu un simplu gest.

Tema cărții este cum am spus deja, realistă, dar aș putea foarte bine să mă gândesc și la prezența destinului uman și a tot felul de situații prin care oamenii fără adăpost trec. Titlul este foarte bine ales și face referire la un adăpost unde Antonin ajunge să lucreze. Este o carte care la un moment dat m-a întristat, m-a deprimat, dar în același timp m-a făcut să conștientizez că merită să citim și astfel de cărți. Viața nu este făcute doar din pozitiv, așa că de ce ar fi toate cărțile așa? Recunosc meritul autorului de a scrie o asemenea carte extrem de bine construită, chiar dacă eu personal mi-aș fi dorit mai mult dialog între personaje. Are foarte multe descrieri, se citește relativ ușor, deși eu nu am citit-o foarte repede. Oferă anumite stări neplăcute, dar care sunt cumva necesare pentru fiecare dintre noi. Stilul lui Bruckner nu cred că este pentru oricine, deoarece ai nevoie de o anumită maturitate în materie de citit. Este o carte destul de bună, dar nu i-am oferit decât 3 din 5 steluțe pe goodreads, pentru că mi s-a părut că se putea mai mult.

Toți bărbații  vor să acceadă la statutul solemn de creator, dar foarte puțini vor fi astfel înnobilați. Dacă se încăpățânează, vor sfârși prin a ajunge doar niște vagabonzi, ca tipul ăla de acolo…

Personajele nu sunt foarte multe, alături de Antonin mai face cunoștință cu alte personaje secundare, cum ar fi Isolde de Hauteluce. Din ce am văzut în celelalte două cărți citite, Bruckner are o preferință pentru personaje ciudate, sumbru și tot felul de ciudățenii. Așa că dacă vă plac astfel de cărți și doriți o carte care să vă pună pe gânduri, nu o ratați. Este o carte care m-a impresionat foarte tare, chiar dacă nu a fost una veselă. Însă a fost o carte care m-a pus pe gânduri și m-a determinat să văd și o altă latură a existenței umane. Voi ați citit acest roman? Dacă da, cum vi s-a părut?

Dragoste la prima vedere – Nicholas Sparks

Autor: Nicholas Sparks

Naționalitate: americană

An apariție: 2004 (2015 la Editura Rao)

Număr pagini: 350

Titlu original: At First Sight

Nota mea: 5/5

PREZENTARE

Jeremy Marsh era foarte sigur de câteva lucruri: nu va părăsi niciodată New Yorkul, nu se va mai îndrăgosti vreodată după mariajul eșuat și nici nu va deveni părinte. Acum Jeremy locuiește în micuțul orășel Boone Creek din Carolina de Nord, este logodit cu Lexie Darnell, marea lui dragoste, și așteaptă cu nerăbdare sosirea pe lume a fiicei sale. Însă tocmai când viața pare să se aștearnă pe un făgaș plin de fericire deplină, un e-mail misterios și tulburător declanșează un lanț de evenimente care va schimba cursul destinului tânărului cuplu.

Continuând povestea îndrăgostiților din Miracolul, romanul lui Sparks surprinde romantismul, dragostea și întâmplările neașteptate care există întotdeauna în viața unor tineri căsătoriți. Cât de bine îi cunoaștem cu adevărat pe cei pe care îi iubim? Cum putem să facem față inevitabilelor îndoieli, temerilor legate de responsabilitățile unui părinte și obstacolelor care ni se ivesc în cale? O poveste romantică despre dragostea dintre un bărbat și o femeie și dintre un părinte și un copil, Dragoste la prima vedere vorbește despre sfârșituri care aduc noi începuturi, tragedii care duc la bucurii neașteptate și, mai mult decât orice, despre farmecul nepieritor al dragostei.

PĂREREA MEA

Am primit acest roman la sfârșitul lui 2016 de la cel care între timp mi-a devenit soț (și căruia doresc să îi mulțumesc că îmi încurajează pasiunea pentru lectură și să îi spun că îl ador). De Nicholas Sparks am mai citit până acum încă 5 romane: Dragă John, Jurnalul unei iubiri, Nopți în Rodanthe, Nunta și Refugiul. Toate sunt cărți absolut superbe, mi-au plăcut enorm și vi le recomand oricând dacă sunteți fani ai cărților romantice. Nu vorbim de romane de duzină. cu povești de dragoste siropoase și clișeice, ci de romane ce prezintă într-un mod aparte latura romantică.

Aveam așteptări foarte mari de la această carte și țin să vă spun că nu m-a dezamăgit nicio secundă. Are un stil aparte, se citește foarte repede, te ține cu sufletul la gură și merită fiecare pagină. Ediția de la Rao pe care eu o am este în format mic și vă dați seama că nici nu am simțit când au trecut cele 350 de pagini. Tema cărții este iubirea, dar mai prezintă și relațiile de familie sau de prietenie. Titlul cărții este unul aparte, deoarece face referire la un moment al cărții, unul deosebit, dar pe care doresc să îl păstrez misterios. Dragostea la prima vedere din titlu face referire la personaje și cred că a fost un titlu mai mult decât potrivit.

Este ca și cum ți-ai croi drum pe un câmp cu mine. Trebuie să cunoști pe cineva ca să navighezi în teritoriu.

Personajele sunt destul de multe, cam toate mi-au plăcut și cred că fiecare dintre ele și-a avut locul în acest roman. Lexie și Jeremy sunt un cuplu care urmează să aibă o fetiță și sunt pe punctul de a căsători. În plan secund stau familiile și prietenii celor doi. La început mi-am format o impresie greșită despre Lexie și îmi făceam în minte tot felul de scenarii. Pe Jeremy l-am iubit de la început până la final. Cert este că tot ceea ce se întâmplă pe parcursul are darul de scoate și mai mult aceste personaje în evidență. Cartea începe lin, aflăm multe detalii despre cele două personaje principale, despre sentimentele și fricile pe care le au. Apoi apar tot felul de situații care fac acțiunea mai alertă, urmând ca spre final să primim lovitura de grație. Nu este o carte care prezintă doar momente frumoase, dar la final desprindem o lecție de viață adevărată: că familia este cea mai importantă și așa trebuie să rămână. De asemenea, trebuie să prețuim fiecare zi, deoarece s-ar putea să fie ultima pentru noi sau pentru cineva apropiat nouă.

Și, ca și cum mama ei ar fi ascultat-o, o briză ușoară mișcă aerul, făcând frunzele arborelui de magnolie să se legene – o aprobare tacită.

Este o carte minunată care mi s-a lipit de suflet și pentru romantica din mine a fost o nouă deschidere spre lectură. Fiind și în vacanță și având mai mult timp liber, mi-am redeschis pofta pentru citit. În decembrie am citit foarte puțin, doar două cărți și jumătate și nu sunt mândră de mine. Sunt pagini ale cărții la care râzi, la unele plângi, iar la unele stai cu respirația întretăiată. Este o carte deosebită pe care vă rog să nu o ocoliți. Dacă aveți nevoie de o carte care să vă intre pe sub piele și să vă cucerească, aceasta este. Vă recomand, de asemenea, toate cărțile lui Nicholas Sparks. Eu abia aștept să mai citesc o carte de a sa!

« Older Entries