Jurnalul unui bătrân nebun – Junichiro Tanizaki

Autor:  Junichiro Tanizachi

Naționalitate: japoneză

Titlu original: 瘋癲老人日記 [Fūten Rōjin Nikki]

An apariție: 1961

Gen carte: ficțiune, roman

Număr pagini: 160

Nota mea: 3/5

Alte cărți de același autor: nu

PREZENTARE

Aparut initial in foileton, Jurnalul unui batran nebun este una dintre scrierile tarzii ale lui Junichiro Tanizaki. Conceput sub forma unui caiet de insemnari al batrinului Utsugi, in care acesta isi inregistreaza minutios gandurile si trairile, dar si lucrurile marunte din viata de zi cu zi, romanul este strabatut in acelasi timp de un fior de erotism nascut din obsesia ciudatului personaj pentru nora sa, Satsuko, o fosta dansatoare cu trecut indoielnic. Umbra de tristete si nostalgie care pluteste deasupra intregii scriituri se impleteste cu umorul fin, construind o opera in care citim atat transformarea inevitabila a fiintei umane odata cu scurgerea timpului, cat si schimbarile sociale prin care trece Japonia acelor vremuri.

PĂREREA MEA

Eu am mai citit câteva cărți din colecția Cotidianul apărută la Editura Univers, așa că am fost foarte intrigată când am văzut acest roman pe rafturile unei biblioteci. Mulți autori japonezi nu am citit, așa că am zis că nu strică să încerc. Aveam așteptări mari de la acest roman, însă atunci când mi-am dat seama despre ce e vorba în carte, am înțeles că nu e bine să mă iau după titlu în alegerea unei cărți. Nu este o carte rea, chiar dacă nu a fost pe măsura așteptărilor mele. Am citit-o în două zile și țin minte că au fost unele scene care mi-au plăcut, iar altele în care am simțit că citesc o carte stranie.

Până la cincizeci de ani, nimic nu mă îngrozea mai tare ca premonițiile morții, însă acum nu mai e așa. Probabil că sunt deja obosit de viață.

Printre temele cărții se numără senectutea, adică bătrânețea, iar întreaga carte se construiește în jurul existenței personajului principal al cărții, Utsugi, un bătrân care vrea să experimenteze anumite lucruri la vârsta a treia. Titlul cărții rezumă cumva ideea cărții, deoarece aceasta este scrisă sub forma unui jurnal personaj, în care japonezul notează amintiri, întâmplări și diferite gânduri. Personajele nu sunt numeroase, nu mi s-au părut că se deosebesc prin ceva anume, iar cele două principale sunt Utsugi și Sastuko, nora sa. Ei bine, această tânără este nonconformistă, un pic ciudată, rebelă și reușește să stârnească mari controverse în familie și în mintea lui Utsugi.

Am urlat încontinuu. Nu-mi pasă dacă chiar sunt nebun, nu contează ce se întâmplă cu mine – acestea îmi erau gândurile, care însă, apoi, au făcut loc – și mai rău – unei bruște frici de nebunie, vecină cu panica. După aceea, e clar că a devenit un rol: am început să mă străduiesc să imit un copil răsfățat.

Mie acest bărbat aflat la vârsta senectuții mi s-a părut destul de excentric și poate nu e întâmplătoare ideea cum că ne prostim odată cu înaintarea în vârstă. Cartea e ok, merită citită, dar nu vă așteptați la ceva ieșit din comun. Dacă vă doriți să citiți ce se petrece în mintea unui bătrânel excentric și vreți să aflați cum era viața lui, citiți repede cartea. S-ar putea să vă placă mai mult decât mie și să descoperiți că este o carte chiar bunicică. Eu vă aștept cu păreri.

Fericiți pentru totdeauna? – Taylor Jenkins Reid

Autor: Taylor Jenkins Reid

Naționalitate: americană

Titlu original: After I do

An apariție: 2014 (2017 la Editura Leda)

Gen carte: roman, ficțiune, dragoste

Număr pagini: 352

Nota mea: 5/5

Serie: nu

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Un roman surprinzător despre căsătoria modern și profunzimea legăturilor de familie

Când mariajul lui Lauren și al lui Ryan ajunge într-un punct critic, cei doi se gândesc la un plan neconvențional: hotărăsc să se despartă pentru un an, în speranța de a se îndrăgosti apoi din nou. Un an, o singura regulă: nu au voie să ia legătura unul cu altul. În afară de asta, totul este permis. Lauren pornește într-o călătorie de autocunoaștere, descoperind că prietenii și familia au propriile idei despre căsătorie. Aceste păreri, alături de procesul ei de vindecare și provocările vieții fără Ryan, îi schimbă concepțiile despre monogamie și căsătorie. Ea începe să se întrebe: când ai parte de iubire fără fidelitate și devotament fără căsnicie – când iubirea și dorința nu mai sunt legate –, ce apreciezi? Pentru ce ești dispus să lupți?

O poveste de dragoste despre ceea ce se întâmplă când iubirea dispare. Despre a rămâne îndrăgostit, a te agăța de iubire, a renunța la ea și a i te încredința cu toată ființa ta. Și, mai presus de toate, este povestea unui cuplu prins în vechiul joc și căutând un nou drum spre fericirea pentru totdeauna.

„Reid are talent în a crea personaje complexe și plăcute.” Real Simple

„Taylor Jenkins Reid este un geniu când vine vorba de povești despre viață și dragoste.” Redbook

„Pe cât de inspirator, pe atât de brutal de sincer – o lectură obligatorie.” Kirkus

PĂREREA MEA

Este prima carte a lui Taylor Jenkins Reid pe care o citesc și curând urmează să citesc și celelalte două romane apărute tot la editura Leda pe care mi le-a împrumutat o prietenă de pe un grup de cărți. Am pornit în lecturarea sa cu așteptări mari și îmi doream foarte mult să fie pe măsura așteptărilor mele. Acest lucru s-a întâmplat, iar pe mine carte m-a cucerit total! După cum puteți vedea în poza făcută, are o copertă foarte frumoasă și sugestivă, chiar una dintre cele mai frumoase coperte pe care le-am văzut la cărțile citite de mine. Este un roman care se citește foarte ușor, chiar dacă are 352 de pagini. Odată ce am început să o citesc, nu am mai putut-o lăsa din mână. Tema cărții este iubirea, dar și relațiile de familie, iar titlul are în centru ideea unei fericiri veșnice. Cartea este despre căsătorie, despre alegeri, despre îndoieli și despre speranță. Are multe momente triste, dar are și multe pagini care îți aduc zâmbetul pe buze.

Vreau să fiu genul de persoană care-și poate păstra secrete sentimentele și nu le rănește pe ale altora. Dar eu nu sunt acea persoană. Mânia mea trebuie să își ia zborul. Trebuie eliberată și lăsată să reverbereze în pereți și în urechile persoanei pe care ar afecta-o cel mai mult.

Personajele cărții nu sunt foarte numeroase, iar preferații mei sunt Lauren și Ryan, doi tineri căsătoriți care sunt împreună de mult timp și care ajung într-un impas. Rar mi se întâmplă să am două personaje preferate într-un roman, așa ca da, și eu m-am mirat de acest lucru. Despre acest roman se poate povesti foarte frumos, are un fir epic care curge lin, nu au fost pagini la care să mă plictisesc și da, mi-a plăcut foarte mult. Este o carte romantică despre suișuri și coborâșuri, despre familie și prejudecăți.

Câteodată presupui că știi ce am de spus sau ce simt, și-atunci citesc în ochii tăi că sunt cea mai plictisitoare persoană pe care ai cunoscut-o vreodată.

Cele două personaje ale cărții ajung în punctul în care se întreabă dacă sunt fericiți și dacă se iubesc, iar o soluție pe care o găsesc este separarea de un an, timp în care fiecare își vede de viața lui și meditează la propriile dorințe. Finalul mi s-a părut desprins din basme și cumva a fost previzibil. Dar cartea asta e atât de frumoasă, încât cu greu te abții să nu strigi în „gura mare” toate secvențele când voiai să iei la palme cele două personaje care par să renunțe. Această carte este o lecție de viață pentru tinerii căsătoriți (inclusiv pentru mine, care mi-am pus aceleași întrebări ca Lauren), dar și pentru cei aflați într-o relație de cuplu. Ce este fericirea? Suntem cu adevărat fericiți? Putem fi fericiți pentru totdeauna? Ce facem când nu ne mai simțim fericiți? Răspunsurile le găsiți în acest frumos roman. Vi-l recomand cu drag și abia aștept să citesc și celelalte romane ale aceleiași autoare, Uniți pe vecie și Poate într-o altă viață.  Multumesc editurii Leda pentru minunatul exemplar!

O revoltată în Rusia bolșevică – Evghenia Iaroslavskaia – Markon

Autor: Evghenia Iaroslavskaia-Markon

Naționalitate: rusă

An apariție: 2018 (la Editura Leda )

Gen carte: istorie, nonficțiune

Număr pagini: 140

Nota mea: 4/5

Primită de laEditura Corint

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

„Idealistă, extremistă și anarhistă, Evghenia Iaroslavskaia-Markon a avut, se pare, un destin la înălțimea tragică a epocii sale. Acuzată de «propaganda antisovietică», a fost închisă și executată în 1931 în lagărul de muncă din insulele Solovețki, o parte a vastului «Arhipelag Gulag» (cum l-a denumit Soljenițîn) care se va întinde încet, încet de la un capăt la altul al Uniunii Sovietice. Confesiunea, scrisă chiar înainte ca autoarea să fie executată la vârsta de 29 de ani, a fost descoperită în arhivele FSB în anul 1996.” ( Le Devoir)

„Nu e nici scenariu de film, nici ficțiune literară, e o poveste adevărată, reconstituită cu minuție în arhivele rusești. Cartea de față prezintă documentul autobiografic redactat de protagonistă, dimpreună cu o întreagă documentație de arhiva care i s-a alăturat spre completare. O veți citi însă ca pe un roman, iar la sfârșitul lecturii nu veți reuși să o uitați prea curând.” (Alina Pavelescu)

PĂREREA MEA

După mult timp am avut ocazia să citesc o carte de istorie, de nonficțiune, iar acest lucru mă bucură nespus, chiar dacă în școală orele de istorie nu au fost preferatele mele. Istoria mi se pare complicată, mulți ani de ținut minte și multe evenimente care și-au pus amprenta asupra societății noastre. Dar iată că recent am avut ocazia să descopăr o carte destul de subțirică (140 de pagini), dar scrisă într-o manieră tulburătoare și realistă. Este o carte sinceră, se citește foarte repede și îți lasă în suflet o senzație aparte. După lectura unei asemenea cărți ar trebui să ne simțim norocoși și să mulțumim Celui de Sus pentru libertate și pace. Cartea O revoltată în Rusia bolșevică spune povestea reală a Evgheniei, o tânără de 29 de ani care luptă pentru libertate și vrea cu orice preț să se fac facă auzită. Tragismul existenței sale este unul înfiorător. Toate situațiile prin care Evghenia trece sunt mai presus de cuvinte, iar cartea asta prezintă într-un mod aparte societatea de atunci.

(mai mult…)

« Older Entries