Păpădiile – Yasunari Kawabata

Autor: Yasunari Kawabata

Naționalitate: japoneză

An apariție: 1972 ( în 2015 la editura Humanitas)

Număr pagini: 170

Titlu original: Tanpopo

Nota mea: 3/5

Primită de la: librăria online Libmag

Puteți găsi cartea AICI (la o super reducere)

DESCRIERE

Scris cu intermitențe, ultimul mare roman al lui Kawabata a fost publicat în foileton în revista Shinchō între 1964 și 1968. De la finele anului 1968, când i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură, până în 1972, când își ia viața, Kawabata nu a mai putut să se aplece asupra textului. În 1970, sinuciderea bunului său prieten scriitorul Yukio Mishima îi subminează și mai mult starea de sănătate, iar textul neterminat al Păpădiilor va vedea lumina tiparului postum, editat, conform notelor din manuscris, de ginerele autorului, Kaori Kawabata.

Atinsă de o boală ciudată, frumoasa Ineko ajunge în azilul psihiatric din Ikuta, iar celor dragi, mamei și iubitului ei, nu le rămâne decât să trăiască tortura de a nu ști dacă au acționat spre binele tinerei. Va putea dragostea lui Hisano să o salveze de consecințele traumei care i-a afectat spiritul? Kawabata, recunoscut drept marele scriitor al clar-obscurului, l-a lăsat pe cititor să-și ofere singur un răspuns.

PĂREREA MEA

Dacă nu mă înșel, am mai citit o singură carte din literatura japoneză și care nu prea m-a impresionat, iar aceea este Cronica păsării-arc, scrisă de Haruki Murakami. Am înțeles că are și cărți mult mai bune, iar într-un viitor nu foarte îndepărtat, voi mai citi și altceva scris de acel autor. Revenind la cartea de față, vreau să spun că are toate șansele să fie un roman foarte bun, însă problema ar fi că el este neterminat (autorul se sinucide), iar cartea ar fi putut promite mult mai mult. Ideea cărții mi s-a părut foarte interesantă, deși am avut impresia că autorul tot evită să pătrundă în miezul problemei. (mai mult…)

Antonia mea – Willa Cather

Autor:  Willa Cather

Naționalitate: americană

An apariție: 1918 (2014 la Editura Polirom)

Număr pagini: 310

Titlu original: My Ántonia

Nota mea: 5/5

PREZENTARE

Romanul Antonia mea a inspirat in 1995 o celebră ecranizare, cu Jason Robards, Eva Marie Saint și Neil Patrick Harris în distribuție.
Domnișoara Shimerda, curajoasa eroină a romanului Antonia mea, își petrece copilăria pe pământurile fermei unei familii de imigranți, părintii alături de care muncește din greu să-și câștige existenta. Istoria ei îl are drept povestitor pe Jim, un prieten căruia-i schimbă viitorul, dar pe care destinul îl îndepărtează încă din copilărie. Mulți ani mai târziu, când se reîntâlnesc, prietenul de altădată găsește în Antonia un adevărat filon al vieții, o ființă care a lăsat victorioasă în urmă nefericirile trecutului și trăiește cu gândul la promisiunile viitorului.

DESCRIERE

Aș vrea să încep această recenzie prin a vă spune că va fi în topul cărților citite în anul 2018, cu toate că anul încă nu s-a încheiat și cu siguranță mă așteaptă și alte cărți minunate. Cartea este primită cadou la începutul lui ianuarie de la soțul meu (adică am mers în librărie, am ales cărți și el le-a plătit…da, e mai ușor așa) și habar nu aveam ce minunăție voi lua acasă. Mie îmi plac foarte mult cărțile din top 10+ de la Polirom, așa că mi-a fost foarte greu să mă orientez ce editură vreau să aleg. Mai ales că toate cărțile din această colecție sunt un pic mai ieftine decât altele. Am fost atrasă în primul rând de titlu și cumva eram convinsă că Antonia este de fapt un personaj principal al cărții care mai mult ca sigur va fi fascinant. Numai că ea nu e singurul personaj de acest gen din carte. (mai mult…)

Fetița cu ochi albaștri – Michel Bussi

Autor: Michel Bussi

Naționalitate: franceză

An apariție: 2012 ( în 2015 la editura Polirom)

Număr pagini: 407

Titlu original: Un avion sans elle

Nota mea: 5/5

Primită de la: librăria online Libmag

Puteți găsi cartea AICI (la o super reducere)

DESCRIERE

Un avion se prăbușește în munți cu numai două zile înainte de Crăciunul anului 1980. Dintre cei aproape o sută șaptezeci de pasageri, aparent nici unul nu mai trăiește. Și totuși se întâmplă un miracol: este găsit în viață un bebeluș de numai trei luni. Doar ca în avionul prăbușit se îmbarcaseră două fetițe de vârsta apropiată, iar vestea găsirii unui unic supraviețuitor devine motivul disputei și încrâncenării dintre doua perechi de bunici, ambele susținând că fetița scăpată ca prin minune le este nepoată. Trăiește Lyse-Rose de Carville sau Emilie Vitral? Cu certitudine, nimeni nu știe. Copila e declarată o Vitral, însă îndoiala și semnele de întrebare persistă. Optsprezece ani mai târziu, un detectiv angajat de Mathilde de Carville pretinde că a descoperit, în sfârșit, adevărul. Dar detectivul e găsit apoi mort, iar în carnetul în care își trecuse datele investigației nu este notată și concluzia ei. Începe astfel o cursă în care măștile cad una câte una, o ancheta neconvențională, în care fiecare ora contează.

PĂREREA MEA

În primul rând, vreau să vă spun că sunt extrem de încântată că am descoperit un alt autor contemporan cu un stil foarte fain și așteptările ridicate pe care le aveam nu au fost înșelate absolut deloc. Dacă vă uitați cu atenție la copertă (care e superbă) și la titlul foarte sugestiv, vă puteți deja imagina ce călătorie literară minunată vă așteaptă. În al doilea rând, este o carte extraordinară pe care, din păcate, nu cred că aș putea să o descriu atât cât merită. Puține cărți citite până acum în 2018 m-au captivat cu adevărat, iar aceasta va fi la final de an în topul listei mele.

Cum aș fi putut ghici în momentul acela că mă prăbușeam într-un puț fără fund? Că lumina care mă atrăgea atunci mă antrena către neant? O gaură neagră. O trambulină deasupra neantului.

(mai mult…)

« Older Entries