Amantul japonez – Isabel Allende

Autor: Isabel Alllende

Naționalitate: chilian-americană

An apariție: 2015

Gen carte: roman, ficțiune, romance

Titlu original: El amante japonés

Notă goodreads: 3.81

Număr pagini: 292

Nota mea: 4/5

PREZENTARE

Isabel Allende: 21 de cărți publicate, traduceri în peste 35 de limbi; peste 65 de milioane de exemplare vândute; 12 doctorate onorifice; 50 de premii în peste 15 țări; 2 filme de succes realizate după romanele ei.

O dublă poveste de dragoste, la distanță de mai bine de jumătate de secol, se dezvăluie treptat în Amantul japonez. Scris cu aceeaşi atenţie pentru amănuntul istoric şi profundă înţelegere a personajelor care au constituit dintotdeauna marca lui Isabel Allende, romanul Amantul japonez semnalează întoarcerea autoarei la povestea clasică, de largă respiraţie, fiind totodată un omagiu emoţionant adus sufletului omenesc şi stăruinţei în dragoste, într-o lume a necontenitelor schimbări.

În 1939, când Polonia e amenințată de nazism, Alma Belasco e trimisă de părinți să trăiască la San Francisco, alături de mătușa și de unchiul ei, care locuiesc într-un conac opulent. Inițial timorată de noua ei familie și incapabilă să se integreze, Alma va avea în cele din urmă o legătură profundă, pentru toată viața, cu fiul grădinarului familiei, Ichimei. După atacul japonezilor de la Pearl Harbor, cei doi sunt despărțiți cu cruzime, iar Ichimei ajunge într-un lagăr, împreună cu familia sa. Multe decenii mai târziu, Alma e una dintre bătrânele excentrice care populează azilul de lux Lark House din San Francisco. Cu răbdare și infinită tandrețe, Irina Bazili, o tânără îngrijitoare din Republica Moldova cu o istorie tristă în propria biografie, ajunge să descopere treptat povestea de dragoste dintre Alma și Ichimei și își găsește în ea izbăvirea.

PĂREREA MEA

De această autoare eu am mai citit încă două cărți și anume, Zorro și Casa spiritelor, două romane interesante, dar care pe mine nu m-au impresionat în mod deosebit atunci când le-am citit. Dar acum, după mai mulți ani de lecturi de toate felurile, cred că aș fi apreciat mult mai mult respectivele cărți. Revenind la cartea despre care vreau să vă vorbesc acum, trebuie să vă spun de la început că mi-a întrecut așteptările. Allende are un stil de a scrie altfel, așa că ori îți place, ori nu. Eu cred că mă situez undeva la mijloc, deoarece încă nu am citit o carte de a sa care să mă captiveze 100%. Dar nu se știe în viitor. M-a intrigat foarte tare titlu, Amantul japonez, și deși o aveam de luni bune în bibliotecă, nu m-am putut hotărî să o citesc. Dar, hei, a venit primăvara, soare, flori, și am zis că, gata, o citesc să văd despre ce e vorba. Mi s-a părut o carte cu tentă erotică după titlu, dar nu e așa. Ne vorbește în primul rând despre o dragoste ciudată care dăinuie după mulți ani. (mai mult…)

Castelul de sticlă – Jeannette Walls

Autor: Jeannette Walls

Naționalitate: americană

An apariție: 2005

Număr pagini: 376

Titlu original: The Glass Castle

Nota mea: 5/5

Gen carte: non ficțiune, autobigrafie

Notă goodreads: 4.26

Primită de la: librăria online Libmag

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Castelul de sticlă este povestea adevărată și tulburătoare a unei familii nonconformiste pentru care aventura, spiritul liber și traiul neîngrădit de reguli inutile sunt mai presus decât confortul unui cămin tipic. Soții Walls își cresc cei patru copii învățându-i să nu se teamă de nimic, să gândească liber, să fie independenți, dar toate acestea vin cu prețul unei vieți de nomazi, al absenței unei case decente și, de multe ori, al lipsei mâncării și hainelor. Rex Walls, tatăl, un tip carismatic, de o extraordinară inteligentă, îi învață pe copii istorie, fizică, vânează demoni împreună cu ei pentru a-i face să-și depășească temerile, le dăruiește stelele de pe cer de ziua lor, dar, dincolo de toate, nu reușește să le asigure un trai decent. Peste ani, fiica cea mijlocie, Jeannette, își povestește copilăria într-o carte unică, de un umor extraordinar, dar și de o profunzime emoționantă.

PĂREREA MEA

Am știu de la început că e o carte bună, de multă lume lăudată, dar ce nu am știut este faptul că mă va devora sufletește pur și simplu. Am plecat la drum cu așteptări mari și trebuie să știți că mai citeam încă 1000 de pagini din ea dacă mai erau. Mi-a plăcut enorm. Este genul de carte care atrage prin copertă și titlu, dar și printr-o promisiune mută că te va captiva și te va duce pe alte culmi. Stilul cărții este accesibil, am citit-o în doar 2-3 zile și a reușit să mă rupă total de realitatea înconjurătoare. Este prima carte a lui J. Walls pe care eu am citit-o și cu siguranță nu va fi ultima. Deși este non ficțiune și autobiografică, această carte are foarte mult aspectul de roman. Faptul că este scrisă la persoana I o face autobiografică, dar în rest mi s-a părut mai potrivită cu titlul de roman. Cartea este inspirată din viața autoarei, care ne povestește în multe detalii viața sa și a familiei sale. (mai mult…)

Ultima oară când ne luăm rămas bun – Cynthia Hand

Autor: Cynthia Hand

Naționalitate: americană

An apariție: 2015 (2018 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, young adult

Titlu original: The Last Time We Say Goodbye

Număr pagini: 386

Nota mea: 4/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Există moarte pretutindeni în jurul nostru. Pur și simplu nu suntem atenți. Până când suntem. În tradiția romanelor Cele treisprezece motive și Toate acele locuri minunate, Ultima oară când ne luăm ramas-bun este o poveste profundă și tulburătoare, care ne va schimba felul în care privim moartea și viața. De când fratele ei, Tyler, s-a sinucis, Lex a încercat să-și țină necazurile la distanță și să uite tot ce s-a întâmplat în acea noapte fatidică. Dar, pe masură ce face eforturi să-și reclădească viața și să-și refacă familia și relațiile de prietenie de odinioară, Lex este bântuită de un secret pe care nu l-a spus nimănui: un mesaj trimis de Tyler, care ar fi putut schimba totul…

„Un roman complex din punct de vedere emoțional, plin de o forță calmă… deopotrivă sfâșietor de dureros și plin de viață și de speranță.”  ALA Booklist

„Să citești această carte e ca și cum ai explora o pădure nimicită de un foc mistuitor. Vei vedea cum apar lăstari noi acolo unde te aștepți cel mai puțin.”    New York Times Book Review

PĂREREA MEA

Nu știu cum aș putea descrie acest roman, astfel încât să vă conving că merită citită fiecare pagină din el. Deși am avut o perioadă aglomerată și abia acum încep să mă mai adun, această lectură a fost pentru mine o relaxare, dar într-un fel a fost un adevărat duș rece. De ce relaxare? Pentru că are un stil ușor, captivant, care te face să nu mai lași cartea din mână. Am citit cartea pe parcursul mai multor zile și eram mereu nerăbdătoare să mă întorc la ea, așa că atunci când prindeam un moment liber, citeam. A fost și un duș rece pentru că tratează o temă sensibilă pentru mine, iar aceasta este sinuciderea. De obicei ocolesc cărțile cu acest subiect dur, dar pe aceasta nu am putut-o evita. M-a atras coperta, dar și titlu care îmi promitea că nu voi uita curând această carte.

(mai mult…)

« Older Entries