Violonista – Jessica Duchen

Autor: Jessica Duchen

Naționalitate: britanică

An apariție: 2008 (2012 la Editura Rao )

Gen carte: roman, ficțiune istorică

Număr pagini: 480

Nota goodreads: 3.59

Nota mea : 4/5

Primită de laTârgul Cărții

PREZENTARE

Martoră la dezastrul în care se transformă viața celei mai bune prietene, Karina simte că a venit momentul să își cerceteze rădăcinile propriei existente. Fiica a doi părinți unguri, dar născută în Marea Britanie, cu un soț englez, mama a unui fiu, descendent, pe de o parte al unui lord, iar de cealaltă parte al unei dinastii de menestreli hoinari, Karina simte ca nu se integrează în nici una din aceste lumi. Dar Rohan, un coleg, violonist, la rândul lui, și admirator al bunicii ei, o încurajează să își cunoască rădăcinile familiei și moștenirea ei nomadă. Descoperirile pe care le va face îi vor schimba viata pentru totdeauna. Trecutul și prezentul se ciocnesc în vreme ce de-a lungul paginilor se întretaie poveștile fascinante ale Karinei și ale bunicii ei, faimoasa violonista Mimi Racz. Pe o scena în continuă mișcare, sentimentul dezrădăcinării se împletește cu cel al continuității, iubirea și dezamăgirea se succed amețitor, singura constantă a acestei familii rămânând sunetul viorii.

PĂREREA MEA

Auzisem de ceva de timp de acest roman, ba chiar unii o lăudau profund, iar alți cititori își manifestau nemulțumirea față de scriitura Jessicăi Duchen. Nu pot să spun că aveam anumite așteptări față de această carte, dar cumva simțeam că o să îmi placă și că voi să ajunge să o recomand la rândul meu. Este genul de carte care are o legătură profundă cu țara noastă, în sensul că sunt multe referiri la România, dar și la Budapesta, capitala țării cu care ne învecinăm. Țiganii unguri sunt prezentați în cartea asta într-un mod aparte și ăsta este unul dintre elementele cărții care m-au fascinat. Cartea este atât de complexă, încât trebuie să recunosc că mi-au trebuit cam vreo 100 de pagini (din cele 480 de pagini, format mic) ca să înțeleg acțiunea și rolul fiecărui personaj. Autoarea cărții este de fapt de origine britanică și mi-a plăcut enorm cum făcea paralela între Ungaria unui timp de mult apus și Anglia din prezentul cărții. (mai mult…)

Blestemul mării – Shea Ernshaw

 

Autor: Shea Ernshaw

Naționalitate: americană

An apariție: 2018 (2019 la Editura Leda )

Gen carte: roman, fantasy, YA, ficțiune

Titlu original: The Wicked Deep

Număr pagini: 320

Nota goodreads: 3.82

Nota mea: 5/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Cu două sute de ani în urmă, trei surori au fost condamnate la moarte pentru vrăjitorie. Cu pietre legate de glezne, fetele au fost aruncate în ocean și lăsate să se înece. Acum, în fiecare vară, Marguerite, Aurora și Hazel Swan se întorc în oraș și ucid fără milă. An de an, trei băieți își găsesc pieirea în adâncuri, atrași de farmecul răvășitor al misterioaselor surori. Penny Talbot locuiește împreună cu mama ei pe o insulă din apropiere de Sparrow și are în grijă bătrânul far. În mod surprinzător, adolescenta cuminte și retrasă știe o mulțime de lucruri despre năpasta care s-a abătut asupra micii așezări în urmă cu două secole și a descoperit chiar și metoda prin care Marguerite, Aurora și Hazel pot fi oprite. Totul se complică atunci când în orașul blestemat sosește ca din întâmplare Bo Carter, un tânăr fermecător, dar plin de secrete, pe care însă nu e gata să le dezvăluie. Încetul cu încetul, băiatul va cădea în mrejele surorilor Swan, iar Penny va fi silită să facă o alegere cumplită: să se salveze sau să îl salveze pe Bo?

„Cititorii se vor cufunda cu plăcere în această carte de atmosferă minunat meșteșugită.”  Kirkus Reviews

PĂREREA MEA

Blestemul mării este o carte cu o copertă deosebită și cu un titlu care ne promite o aventură pe cinste. Recunosc că m-a intrigat mult acest titlu și am fost extrem de curioasă să descopăr povestea ce se ascunde în filele romanului. Ca gen, este un roman fantasy, încărcat cu mult mister și tot felul de situații neprevăzute, plus anumite elemente ieșite din comun. Titlul este o metaforă foarte frumos aleasă, care mi-a oferit indicii despre ce aveam să citesc. Însă nicio secundă nu m-am gândit că voi citi această carte într-o zi și un pic. Fiind și vacanță, timpul meu a fost mai generos și cheful de citit pe măsură. Cartea asta m-a desprins total de realitate, în sensul că mi-a plăcut atât de mult, încât nu am mai ținut cont de nimic din jurul meu de multe ori. Subiectul romanului mi s-a părut captivant, iar odată ce intri în poveste, nu mai vrei să pleci. (mai mult…)

Cabina de săruturi – Beth Reekles

Autor: Beth Reekles

Naționalitate: britanică

An apariție: 2012 (2018 la Editura Leda )

Gen carte: roman, YA, ficțiune

Titlu original: The Kissing Booth

Număr pagini: 368

Nota goodreads: 3.52

Nota mea: 5/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

EA ESTE ROCHELLE, dar prietenii o alintă Shelly sau Elle. Este draguță, amuzantă, populară și tânjește în taină după marea iubire.

EL ESTE NOAH, însă toată lumea îi spune Flynn, pentru că pare un nume mai potrivit pentru imaginea lui de băiat rău, fustangiu și aprig la mânie.

Atunci când Elle hotărăște să organizeze o cabină de săruturi cu prilejul mult așteptatului Carnaval al Primăverii, inevitabilul se produce, iar Elle și Noah ajung să formeze un cuplu. Tânăra însă nu se poate bucura din tot sufletul de povestea de dragoste abia începută. În timp ce inima îi spune sa dea o șansă iubirii, mintea îi cere sa fugă. Asta pentru ca Noah este fratele lui Lee, cel mai bun prieten al lui Elle, iar între ei există un pact: acela de a nu te îndrăgosti de rudele amicului tău. Așadar, ce va face Elle? Va alege iubirea sau prietenia? Oare nu există o cale de a le împăca pe cele două, fără lacrimi și suferință? O poveste de iubire cu peste 19 milioane de lecturi pe Wattpad!

PĂREREA MEA

Nu pot spune că aveam așteptări prea mari la începutul lecturii, însă stilul ușor al cărții și povestea în sine  mi-au plăcut. Cabina de săruturi este o carte young adult, care are ca teme principale adolescența și familia, fiecare dintre aceste două teme fiind profund analizate și prezentate aici. Titlul este elementul – cheie al cărții, practic obiectul de la care pornește totul. Cabina de săruturi va fi introdusă în Carnavalul Primăverii, iar la acest eveniment vor fi prezenți mulți elevi de liceu. Mereu mi-a plăcut că în afară, în special în SUA, liceele organizează tot felul de evenimente competitive și interesante. Personajele sunt majoritatea adolescenți și mi-a plăcut că autoarea s-a axat destul de mult atât pe trăsăturile lor fizice, cât și pe cele sufletești. Rochelle, alintată Elle sau Shelly, este o adolescentă care locuiește cu tatăl ei, este foarte bună prietenă cu Lee Flynn, un băiat de aceeași vârstă. Relația lor de prietenie mi s-a părut un pic ciudată la început și mă așteptam să evolueze în alt fel. (mai mult…)

Mama – Maxim Gorki

Autor: Maxim Gorki

Naționalitate: rusă

An apariție: 1906 (2018 la Editura Polirom )

Gen carte: roman, ficțiune istorică

Număr pagini: 435

Nota goodreads: 3.93

Nota mea : 5/5

Primită de laTârgul Cărții

PREZENTARE

Eu știu, va fi o vreme când oamenii vor avea admirație unul pentru altul, când fiecare va fi ca o stea în fata celorlalți! Vor fi pe pământ oameni liberi, măreți prin libertatea lor, toți vor merge cu sufletul deschis, nici o inima nu va mai ști ce e invidia, nimeni nu va mai ști ce e răutatea. Atunci viata va fi în slujba omului, imaginea omului va fi la înălțime… Atunci se va trăi în adevăr și în libertate, pentru frumusețe, și cei mai buni vor fi socotiți aceia care vor cuprinde cit mai mult lumea cu inima lor, care o vor iubi mai profund, cei mai buni vor fi cei mai liberi — în ei sălăsluiește mai multa frumusețe! Aceasta viata va avea oameni măreți…”

PĂREREA MEA

După lectura unei alte cărți scrise de Maxim Gorki, Copilăria, m-am îndrăgostit iremediabil de stilul acestui scriitor. Mă fascinează mai nou cărțile realiste, inspirate din istoria diferitelor țări sau regimuri politice. Rusia, surprinsă înainte de Revoluția bolșevică, este subiectul de bază al cărții Mama, deși m-am așteptat la cu totul altceva. Dimensiunea generoasă a cărții (435 de pagini, format mic) m-a  pregătit sufletește pentru o aventură pe cinste. Tema cărții este una socială, dar sunt prezentate și familia sau prietenia. Titlul, Mama, este sugestiv pentru conținutul cărții, această femeie jucând un rol foarte important. Nu pot spune că m-a captivat total, însă mi-a plăcut destul de mult. (mai mult…)

Măștile fricii – Camelia Cavadia

Autor: Camelia Cavadia

Naționalitate: română

An apariție: 2016 ( la Editura Humanitas )

Gen carte:  ficțiune

Număr pagini: 240

Nota goodreads: 4.34

Nota mea : 5/5

PREZENTARE

 O carte despre modul în care traumele din copilărie ajung să ne domine și să sufoce maturitatea. O poveste care probabil reprezintă realitatea multor familii de aici și de aiurea: amprenta lăsată asupra viitorului unui copil de un părinte autoritar, violent și incapabil să își depășească neputințele. O istorie a metamorfozei unei personalități abuzate de violenta și frică, o privire emoționantă asupra maternității înăbușite de stereotipuri și a unei iubiri care putea sa fie perfecta, dacă protagoniștii săi ar fi trăit prezentul (clipa).

PĂREREA MEA

Am primit această carte de ziua mea, după ce foarte mult timp mi-am dorit să o am în bibliotecă. Este prima carte a Cameliei Cavadia pe care eu am citit-o, dar cu siguranță nu va fi ultima. Este un roman care mi-a distrus sufletul și m-a făcut să conștientizez și să îmi analizez mai atent viața și familia. De la început m-am așteptat să îmi placă, dar nu așa de mult. În linii mari, este o carte despre familie, relațiile dintre membrii ei și despre frici. După cum spune și titlul într-o metaforă frumos aleasă, frica îmbracă multiple forme. Copilăria este perioada care ne va dicta mai târziu viața și, din păcate, de anumite frici nu vom scăpa niciodată sau foarte greu, doar prin exercițiu. Ca un exemplu, de mică am avut frica de a nu fi acceptată de cei din jur, iar fiind foarte timidă, m-am adaptat greu. Lucru care se observă și acum, deoarece îmi este greu să socializez cu multe persoane noi. Pe unele simt că le cunosc de viață, iar pe altele nu le percep chiar pozitiv.

Frica ne estompa trăsăturile și ne stafidea trupurile într-un fel în care păream deshidratați ca niște fructe păstrate în vid.

Revenind la cartea doamnei Camelia, este o adevărată lecție pe care, dacă nu o citești, pierzi. Și ce anume pierzi? Vă spun eu: o poveste inspirată din viață noastră, în care s-ar putea să te recunoști. Este un roman frumos, dar și trist, fapt care mi-a stors multe lacrimi, dar și multă furie interioară. Stilul cărții este deosebit, curge lin și nici nu știi când ai ajuns la final. În timp ce citeam acest roman, aveam în minte un jurnal în care Ema își povestește viața și experiențele prin care a trecut alături de familia sa. Mi-au plăcut foarte multe imaginile realiste ale unor situații, fie ele triste, dar extrem de bine conturate. Nu cred că pot descrie cartea așa cum îmi doresc eu, nu sunt suficiente cuvinte. (mai mult…)