Currently Browsing: books

Ultimul oaspete – Megan Miranda

Autor: Megan Miranda

Naționalitate: americană

An apariție: 2019 (2020 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, mister, thriller, suspans

Titlu original:T he Last House Guest

Număr pagini: 370

Nota goodreads: 3.59

Nota mea: 4/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

DESCRIERE

Littleport, Maine, două orașe într-unul singur: o destinație de vacanță pentru cei înstăriți, ale căror case se înșiruie precum mărgelele pe plajă, și o mică așezare portuară fără pretenții pentru localnicii de rând, care își câștigă existența din turism.

În mod obișnuit, între o turistă bogată și cineva din partea locului nu s-ar înfiripa niciodată o prietenie trainică; totuși, vizitatoarea Sadie Loman și localnica Avery Greer descoperă că au nenumărate lucruri în comun. Timp de zece ani, vară de vară, fetele sunt de nedespărțit. Asta până când Sadie este găsită moartă. Deși polițiștii merg pe varianta sinuciderii, există doi oameni care dau vina pe Avery pentru cele întâmplate: un detectiv din oraș și Parker, fratele lui Sadie. Evident, Avery nu are de gând să stea cu brațele încrucișate și este hotărâtă să își dovedească nevinovăția, înainte ca lucrurile să scape de sub control.

PĂREREA MEA

Primul meu gând când am văzut acest roman a fost că are o copertă superbă, apoi m-am gândit că o carte cu asemenea înfățișare nu are cum să te dezamăgească. Megan Miranda este o autoare americană care a scris multe cărți, iar Ultimul oaspete este prima carte citită de la ea. Ultimul oaspete a apărut prima dată în 2019 și la noi în 2020, la editura Leda. Unde, apropo, am descoperit o mulțime de cărți noi care merită citite. Acest roman are 370 de pagini și să știți că se citește repede (are un scris mare). Ca teme abordate, avem familia, prietenia, iubirea, destinul, aflarea adevărului. Titlul nu mi-a oferit indicii de la început, abia pe la final am înțeles de ce se numește așa. (mai mult…)

Se numea Sarah – Tatiana de Rosnay

Autor: Tatiana de Rosnay

Naționalitate: franceză

An apariție: 2006 (2016 la Editura Litera )

Gen carte: roman, ficțiune, istorie

Titlu original: Elle s’appelait Sarah

Număr pagini: 300

Nota goodreads: 4.16

DESCRIERE

Paris, iulie 1942: Sarah, o fetiță evreică în vârstă de zece ani, este arestată în toiul nopții, împreună cu părinții ei, de poliția franceză, dar nu înainte de a-și încuia fratele în ascunzătoarea lor secretă, convinsă fiind că se va întoarce după numai câteva ore pentru a-l eliberă.

Paris, mai 2002: Julia, o jurnalistă americană, stabilită de mulți ani la Paris și măritată cu un francez, trebuie să scrie un articol despre razia de la Vel’ d’Hiv, cu ocazia comemorării a șaizeci de ani de la acest eveniment de tristă amintire în istoria Franței. În timpul investigației sale, Julia descoperă întâmplător o serie de secrete de familie adânc îngropate, care o leagă de Sarah, și simte nevoia de a reconstitui destinul tragic al feței. Pe măsură ce se adâncește în trecutul ei, lucrurile pe care le află o tulbură și o fac să-și pună întrebări cu privire la propria existența.

PĂREREA MEA

Tatiana de Rosnay este o scriitoare de origine franceză care promite mult, iar scris de ea am citit până acum Anotimpul ploilor, o carte care nu prea s-a ridicat la așteptările mele. Deși putea fi o super carte. Se numea Sarah este o carte extraordinară ce a fost ecranizată în 2010. Volumul a apărut la editura Litera în colecția Blue Moon, în 2016. Are 300 de pagini și are un stil accesibil, citindu-se repede. Ca teme abordate, întâlnim războiul, familia, iubirea; cadrul desfășurării acțiunii este Franța și Italia. Titlul mi s-a părut bine ales, deoarece face referire la un personaj-cheie al cărții, Sarah. Cine a fost Sarah și ce rol joacă ea în carte?

Chipul palid al mamei ei, albastrul uimitor al ochilor. Umbra unui zâmbet.

Cartea cuprinde două planuri narative; prima dată avem anul 1942, al Doilea Război Mondial, iar apoi prezentul, adică perioada 2002-2005. Personajele sunt frumos construite și citisem înainte de a începe cartea că sunt cititori pe care i-a plictisit viața unui alt personaj. Și aici mă refer la Julia, o femeie matură care se va redescoperi pe parcursul cărții. Contrar așteptărilor mele, chiar mi-a plăcut mult de Julia. Cum spuneam, personajele-cheie ale cărții sunt Sarah și Julia, două personaje frumos construite. (mai mult…)

Șatra – Zaharia Stancu

Autor: Zaharia Stancu

Naționalitate: română

An apariție: 1968 (2010 la Editura Litera )

Gen carte: roman, ficțiune, istorie

Titlu original: Șatra

Număr pagini: 142

Nota goodreads: 4.23

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

E limpede că ne aflăm în fața unui roman care nu își propune să facă istoriografie sub acoperire, un roman «despre» deportarea țiganilor în Transnistria, ci despre destinul unei comunități tradiționale care cade sub tirania implacabilă a Istoriei. A unei Istorii, se-nțelege, intrate în delir. Dacă ar fi să căutăm cu tot dinadinsul și un mesaj etic în roman, acesta este antiideologic: iubirea (și reflexul ei inevitabil, moartea) este mai importantă chiar decât tragedia deportării. Căci șatra trăiește sub fascinația luptei din interiorul triunghiului conjugal, în condițiile asprei morale țigănești a cuplului, în timp ce evenimentele istorice – în speță, războiul, cu tot cortegiul lui de nenorociri – se estompează în fundal.“ – Răzvan Voncu

PĂREREA MEA

Trebuie musai să vă vorbesc despre cea mai bună carte din literatura română a perioadei de după cel de al Doilea Război Mondial. Am citit multe cărți din literatura noastră, multe dintre ele sunt lecturi obligatorii la orele de limba română și am regretul că Șatra nu se numără printre ele. Ca profesor de limba română, consider că literatura noastră ne-a oferit mai mult decât un Eminescu, Preda, Rebreanu, Creangă, etc. Zaharia Stancu nu este un autor studiat în școală și nici în facultate, din câte îmi amintesc, dar ar merita cu succes studiat, deoarece are niște cărți extraordinare. De la el am mai citit Constandina. Uruma. Ce mult te-am iubit, Pădurea nebună și Desculț.

Șatra lui își plătise dajdia către moarte. Moartea putea fi mulțumită și, dacă mai avea nevoie de suflete, n-avea decât să umble pe ulițele și pe ulicioarele satului.

Toate sunt cărți foarte bune, care merită citite și am în plan să le recitesc în viitorul apropiat, deoarece au trecut niște ani și am mai uitat din acțiune. Revenind la Șatra, eu am citit cartea apărută la editura Litera, colecția de la Jurnalul Național, un volum grosuț de 457 de pagini. Cred că l-am citit în câteva zile, deoarece nu m-am putut desprinde de el; voiam tot mai multe detalii și voiam să aflu ce va fi până la final. Un lucru de menționat este că autorul nu a folosit niciodată în carte cuvântul țigan sau rom (rrom), ci le spune oacheși, șătrari. Probabil că și contextul apariției cărții (1968) l-a determinat pe autor să evite menționarea primelor denumiri pentru a nu fi acuzat de cine știe ce. Nu am informații concrete în acest sens, e doar părerea mea. Cartea este extrem de complexă, abundă în descrieri foarte frumoase și elaborate, iar șatra (de unde vine și numele cărții) este un fel de personaj colectiv, în care durerea unuia este a tuturor, bucuria la fel; nu știu cum să vă descriu cât de deosebită mi s-a părut cartea, deoarece este o senzație anume pe care o ai doar în timpul lecturii.

(mai mult…)

Numără stelele: o poveste din Copenhaga – Lois Lowry

Autor: Lois Lowry

Naționalitate: americană

An apariție: 1989 (2015 la Editura Arthur )

Gen carte: roman, ficțiune, YA, al Doilea Război Mondial, holocaust

Titlu original: Number the Stars

Număr pagini: 142

Nota goodreads: 4.15

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

Numără stelele este o poveste tulburătoare despre iubire, curaj şi altruism, într-o lume stăpânită de frică.

Este anul 1943, iar pentru Annemarie Johansen viaţa în Copenhaga e un amestec de îndatoriri pentru şcoală, de lipsuri şi foamete, totul desfăşurându-se sub privirea atentă a soldaţilor germani aflaţi la fiecare colţ de stradă. Curajul pare să-şi mai găsească loc doar în poveştile pe care fetiţa i le spune seara la culcare surorii ei mai mici, Kirsti. Aflând de raziile autorităţilor germane pentru ridicarea populaţiei evreieşti, familia Johansen hotărăşte s-o salveze pe Ellen Rosen, cea mai bună prietenă a fiicei lor, dând-o drept propriul lor copil. Dar asta va fi oare de ajuns?

PĂREREA MEA

Lois Lowry este o autoare de origine americană care a scris numeroase cărți pentru copii și nu numai. Numără stelele este prima carte pe care am citit-o de la această autoare și mi-a plăcut enorm de mult. Nu mă așteptam să îmi placă atât de tare, sinceră să fiu. Romanul a primit și o medalie, Medalia Newbery în 1990. După copertă, pare a fi o carte pentru copii, însă este mai mult de atât. Acțiunea cărții se petrece în Copenhaga anului 1943, în timpul celui de al Doilea Război Monndial. Deși este o carte subțirică (142 de pagini, varianta necartonata), este profundă și încărcată de semnificații. M-a fascinat la propriu cartea asta și vă voi spune și de ce.Cu toții am auzit sau am citit despre ororile din timpul celui de al Doilea Război Mondial (străbunicul meu din partea mamei și-a pierdut viața în acest război crunt, la o lună de căsătorie cu străbunica mea), iar această carte ne prezintă o latură a războiului crud, văzută prin ochii unui copil. Într-o lume stăpânită de frică, copiii tind să își păstreze inocența și curajul. Titlul are o semnificație simbolică, pe care nu vreau să o dezvălui aici, ca să nu stric farmecul cărții.

Pericolele nu mai erau decât niște închipuiri stranii, asemenea poveștilor cu fantome pe care le inventează copiii ca să se sperie unii pe alții – lucruri care nu se pot întâmpla aievea.

(mai mult…)

În ritmul inimii – Mark Burnell

Autor: Mark Burnell

Naționalitate: britanică

An apariție: 1999 (2020 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, mister, thriller

Titlu original: The Rhythm Section

Număr pagini: 528

Nota goodreads: 3.45

Nota mea: 3/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

DESCRIERE

Stephanie Patrick este răvășită de moartea familiei ei într-un accident aviatic. Atunci când descoperă că prăbușirea aeronavei a fost provocată nu de o defecțiune tehnică, așa cum se specula, ci de un atentat terorist, tânăra devine stăpânită de un singur gând, acela al răzbunării.

Recrutată pe neașteptate de Magenta House, o misterioasă organizație secretă, Stephanie crede că a găsit mijlocul perfect de a-și atinge scopul. Conștientă că nu mai are ce pierde, se pregătește temeinic pentru a se transforma în „Petra”, o teroristă care activează în Germania, și în „Marina”, o femeie de afaceri din Londra. Contactul cu lumea spionajului internațional o face să își dea seama cât de amorțit îi este sufletul și să se bazeze doar pe intuiție.

Pe măsura ce misiunile ei devin tot mai sângeroase, iar riscurile, tot mai mari, Stephanie începe să pună la îndoială informațiile aflate despre accidentul în care i-au pierit cei dragi. Oare organizația din care face parte chiar îi spune adevărul?

PĂREREA MEA

Mark Burnell este un autor britanic care abordează în scrierile sale genul thriller; sinceră să fiu, nu am auzit de el până la lectura acestui roman. Ce pot să vă spun eu despre acest roman care promite foarte mult? Aș putea să vă spun mai întâi că a fost la început o lectură captivantă, parcă prea captivantă, ca mai apoi să mă piardă puțin. Un minus al cărții este numărul mare de pagini (528), dar și detaliile prea numeroase. La început am pătruns ușor în miezul acțiunii și am fost fascinată de Stephanie, dar și de Proctor. Stephanie este prostituată, dar viața sa are să se schimbe într-un mod la care nu cred că a visat vreodată. Ca personaj, tânăra este fascinantă și ne prezintă imaginea femeii care rămâne fără familie și care trebuie să se prostitueze pentru a se întreține. Recunosc că imaginea asta a sa nu fost prea plăcută pentru mine, deoarece m-a tulburat și m-a fascinat în același timp. În scenă apare imediat și Proctor, un jurnalist care încearcă să o convingă pe tânără să afle adevărul despre accidentul aviatic în care mor părinții ei. Apoi acțiunea se derulează rapid și brusc, mi s-a părut că stagnează până spre final. (mai mult…)

Iubire cu i mic – Francesc Miralles


DESCRIERE

Autor: Francesc Mirrales

Naționalitate: spaniolă

An apariție: 2006( 2017 la Editura Humanitas)

Gen carte: roman, ficțiune, romance

Număr pagini: 248

Titlu original: Amor en minúscula

Nota goodreads: 3.53

Nota mea : 5/5

Puteti găsi cartea AICI

Primită de la: Târgul Cărții
PĂREREA MEA

Francesc Miralles este un autor spaniol ce a scris mai multe cărți excepționale. Una pe care eu am citit-o și mi-a plăcut super mult este Cel mai frumos loc din lume este chiar aici, o carte scrisă alături de Care Santos). Iubire cu i mic este o carte foarte frumoasă, ușor de citit și are numai 248 de pagini. Un amănunt pe care eu l-am aflat abia la finalul cărții este faptul că are o continuare, Wabi-Sabi și plănuiesc să o citesc în viitorul nu foarte îndepărtat. Revenind la cartea noastră, vreau să vă mai spun că aceasta a apărut la editura Humanitas în 2017, într-o colecție foarte dragă mie, Raftul Denisei. Am citit mai multe cărți de acolo și mi-au plăcut mult. Legat de titlul romanului, pot să vă spun că are legătură cu proiectul unuia dintre personaje și mi s-a părut un titlu mai mult decât sugestiv. Practic acesta m-a determinat să aleg cartea și să o citesc.

De aceea, uneori e bine să nu vrei să le știi pe toate.

M-am tot gândit de ce este iubire cu i mic și ce semnificație poate avea. Spre marea mea surpriză, una la care nu mă așteptam. Titlul ne prezintă și mai multe ipostaze ale iubirii și dacă veți citi cartea, veți afla mai multe detalii. Printre temele abordate aici de Miralles se numără, alături de iubire, și cariera, atașamentul față de animale (pisici), descoperirea sinelui. Cartea de fapt este mai complexă decât pare la prima vedere. Și da, are și o pisică drăgălașă, pe Mishima, care va schimba un destin…sau mai multe chiar. Capitolele sunt destul de scurte și au titluri sugestive (Pulbere selenară, Revelații, Alice în orașe, etc).

(mai mult…)

« Older Entries