Currently Browsing: carti 2017

Soția plantatorului de ceai – Dinah Jefferies

Autor: Dinah Jefferies

Naționalitate: britanică

Titlu original: The Tea Planter’s Wife

An apariție: 2015 (în 2017 la Editura Nemira)

Gen carte: ficțiune, roman istoric, romantic

Serie: nu

Număr pagini: 440

Nota mea: 5/5

Puteți găsi cartea AICI (dacă vă grăbiți primiți o reducere )

Primită de laEditura Nemira

PREZENTARE

Tânăra Gwendolyn Hooper ajunge în exoticul Ceylon, nerăbdătoare să înceapă o viață nouă ca soție. O întâmpină însă un soț distant, secretos și întotdeauna ocupat. Explorând singură plantația de ceai, Gwendolyn descoperă uși încuiate, rochii vechi și alte semne ale unui trecut necunoscut. Când trebuie să aducă pe lume un copil, trebuie  și să-i dezvăluie lui Laurence adevărul.

„O poveste pasionantă, despre mistere, conduite și prejudecăți, care se petrece în Ceylon (Sri Lanka de azi). Jefferies demonstrează că știe să scrie o poveste plină de suspans, în care motivațiile complexe ale personajelor se întâlnesc în chip surprinzător.“ (Publishers Weekly)

„Carte ofertantă, cu o atmosferă incredibilă, Sotia plantatorului de ceai este un roman de epocă dintre cele mai reușite. E pur și simplu fermecătoare.“ (The Sunday Express)

„Cartea mea ideală – nu am putut s-o las din mână.“ (Santa Montefiore)

PĂREREA MEA

Am primit un exemplar al acestei cărți de la Editura Nemira și vreau să le mulțumesc încă o dată! Este vorba despre un roman apărut în 2017 care mi-a plăcut foarte mult și pe care îl consider unul dintre cele mai bune cărți citite în 2017. Este o carte sensibilă, cu personaje numeroase, cu un conflict aparte și care merită cu siguranță citită!Mă așteptam să îmi placă cartea, mai ales pentru că am văzut în mediul online numai cuvinte de laudă la adresa sa.

Înțelegerea ei cu Dumnezeu ținea de trecut. Chiar se întrebă dacă mai are credință sau nu. Își dădu seama că Dumnezeu conta pentru ea, cine altcineva ar mai fi iertat-o?

Ca teme avem istoricul, relațiile de familie, de prietenie și iubirea. Titlul Soția plantatorului de ceai se referă la personajul feminin principal, Gwen, o tânără care se căsătorește și întâmpină tot felul de situații neplăcute. Ba mai mult, este nevoită să țină un secret care o va seca din toate punctele de vedere. Având la început o căsnicie destul de monotonă, Gwen descoperă pe parcurs că viața se poate schimba în orice moment. Nu vreau să dau spoilere, ci doar vreau să vă spun că viața sa se va schimba la 180 de grade.

Cu Lawrence alături, nu reuși să împiedice valul de tristețe, dar, dacă dădea voie lacrimilor să curgă, iar el continua să se poarte blând cu ea, risca să spună tot adevărul. 

Ca personaj, Gwen este o luptătoare și am adorat-o până la ultima pagină. Descoperă unele secrete ținute bine ascunse și pe mine ca cititoare, m-a fascinat profund felul ei de a fi și sufletul ei bun. Pe soțul său nu l-am agreat la început, deoarece aveam impresia că va fi personajul negativ. Dar situația nu este așa deloc. Celelalte personaje ale cărții au fost destul de bine construite, dar nimeni nu este pentru mine mai presus de Gwen! Stilul cărții este captivant, am citit cartea în câteva zile și are 440 de pagini. Nu vă speriați de numărul mare de pagini, deoarece o veți citi foarte repede. Are un ritm alert și nu îl lasă pe cititor să se plictisească nicio secundă! Este o carte extraordinară, o recomand din tot sufletul și chiar dacă mi-a stors la un moment dat câteva lacrimi, am adorat-o de la prima până la ultima pagină! Un alt punct forte al cărții care merită menționat este descrierea plină de epitete și metafore care fac din roman unul extrem de melodios. Așa că vă recomand călduros să citiți acest roman minunat și eventual să reveniți cu o părere. Este o carte care ți se lipește de suflet și îmi doresc să o citească cât mai multă lume!

Cărțile anului 2017

În ultima perioadă am fost extrem de ocupată, iar timpul meu pentru citit a fost în multe zile aproape inexistent. Spre rușinea mea, în luna decembrie a anului care a trecut am citit doar două cărți și jumătate, iar pe ultima dintre ele am terminat-o astăzi. În 2017 îmi propusesem inițial să citesc 70 de cărți (în 2016 mi-am propus tot 70, dar am am ajuns la 103), apoi am redus numărul la 60. Dar nu am reușit decât 58 de cărți. A fost un an cu multe suișuri și coborâșuri, cu multe schimbări în plan personal și profesional. Dar de acum încolo îmi doresc să mă țin cât pot de tare de citit și să revin pe site în forță.

Nu cred că pot să fac un top al celor mai bune cărți citite în 2017, dar aș putea să aleg câteva titluri care mi-au plăcut în mod deosebit. Printre acestea se numără:

  • La marginea livezii – Tracy Chevalier
  • Delirium – Lauren Oliver
  • Minunea – R. J. Palacio (Pe 2 ianuarie am văzut ecranizarea acestui roman la cinema. Recomand călduros!)
  • Copila de zăpadă – Eowyin Ivey
  • Orele îndepărtate – Kate Morton
  • Copiii arborelui de jacaranda – Sahar Delijani
  • Soția plantatorului de ceai – Dinah Jefferies
  • Fata din tren – Paula Hawkins
  • Fata cu toate darurile – M. R. Carey
  • Valentina  – Mihaela Strenc

Vouă ce cărți citite în 2017 v-au plăcut?

Misterul gemenelor – Adi Rule

Autor: Adi Rule

Naționalitate: americană

Titlu original: Redwing

An apariție: 2013 (2016 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, fantasy, mister

Număr pagini: 433

Nota mea: 4/5

Serie: vol. 1 din Culorile lui Madeleine

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

 De optsprezece ani, o fata fără nume − o aripi-roșii − trăiește ascunsă într-un pod, într-un oraș străjuit de marele vulcan Mol, în timp ce sora ei geamănă, Jey, este în ochii lumii singurul copil al familiei. Tatăl lor sperase că fata ascunsa va deveni în timp o ființă omeneasca normala, nu creatura monstruoasa prevestita de mitologie, asa ca ii cruțase viața. Numai ca într-o zi cele doua surori fac schimb de identități, iar fata fără nume este atacată în drum spre casa. Astfel, este nevoită să cheme în ajutor forțele focului și să elibereze puterile ascunse în corpul ei și totodată să-și dezvăluie secretul bine păstrat. Însă când Jey dispare și orașul este pe cale de a fi nimicit de foc, fata aripi-roșii trebuie să-și aleagă un nume și un drum și să tragă o linie intre mit și istorie, pentru a dovedi ca nu este un monstru și pentru a-și salva sora și orașul.

PĂREREA MEA

Am primit un exemplar pentru recenzie de la prietenii mei de la Editura Corint (Leda) și vreau să le mulțumesc încă o dată. De ce am ales să citesc această carte? Pentru că abia de vreo 2-3 ani citesc un  pic mai mult fantasy ca înainte și m-am bucurat mult că am ocazia să descopăr un alt roman fantasy scris de o autoare tânără care promite mult prin cărțile sale. Nu este o carte rea, însă nici cea mai bună carte fantasy pe care eu am citit-o până acum. Sinceră să fiu, mă așteptam la o altfel de acțiune și să se pună accentul mult mai mult pe personajele principale. După vreo 30 de pagini am început să pătrund în acțiune, însă spre mirarea mea, nici la final nu am ajuns să zic „oau, ce carte tare am citit!”

Știm adevărul despre monștri după faptele lor, nu după înfățișare.

Pentru mine cărțile fantasy trebuie să aibă foarte mult mister și mult suspans. Altfel nu mă câștigă. Am citit mai multe recenzii după terminarea acestei cărți și am fost surprinsă să văd că pe unii i-a dezamăgit, iar altora le-a plăcut extrem de mult. Eu cred că nu mă aflu în nici una din aceste categorii, pentru că nu o pot numi dezamăgire literară, dar nici o capodoperă. Am citit-o în câteva zile, în condițiile în care am avut o perioadă foarte aglomerată, iar timpul de citit nu a fost atât de mult. Sper să recuperez cu cititul cât mai mult în vacanța care se apropie.

-Oamenii sunt în multe feluri, frate. Toți monștri. Toți îngeri. Privește în jur. Nu-mi dau seama dacă la noi sau în trecut. M-ai învins, astăzi. Armata mea e distrusă. Orașul e al tău. Și, cu toate acestea…

Tema cărții este fantastică și prezintă povestea a două surori cu un destin aparte. Una dintre ele este ființă umană, iar cealaltă nu. Cea de a doua nu poartă nume și practic cam tot romanul prezintă peripețiile prin care va trece pe parcursul unei perioade scurte de timp. Cartea s-a terminat prea repede și nu mi-a plăcut faptul că putea fi introdus mult mai mult suspans. Titlul face la referire la aceleași surori, asupra cărora planează un mister puternic. Un punct forte al cărții este însă ideea pe care a fost construită. Personajele sunt destul de numeroase, conflictul nu este unul amplu, iar finalul mi s-a părut destul de previzibil. Este foarte posibil să nu fi fost genul meu de carte, așa că nu vă descurajați și citiți-o. Dacă vă place genul fantasy, cred că este ceea ce căutați. Iar dacă nu vă atinge așteptările, gândiți-vă că ați citit o carte care are la bază idei interesante care  meritau descoperite.

« Older Entries