Currently Browsing: carti 2020

Ultima doamna Parrish – Liv Constantine

Autor: Liv Constantine

Naționalitate: americană

An apariție: 2017 (2020 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, mister, thriller

Titlu original: The Last Mrs. Parrish

Număr pagini: 480

Nota goodreads: 3.89

Nota mea: 4/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

DESCRIERE

Amber Patterson s-a săturat până peste cap de propria soartă. S-a săturat să fie un nimeni: o femeie banală, greu de remarcat, care nu iese cu nimic în evidență. Merită mai mult – o viață călăuzită de bani și putere, întruchipată de zeița blondă, cu ochi albaștri, Daphne Parrish, care nici măcar nu apreciază ce are.

Pentru toată lumea din orășelul rezidențial Bishops Harbor, din Connecticut, Daphne – președinta unei asociații filantropice – și soțul ei Jackson – mogul al afacerilor imobiliare – formează un cuplu desprins din basme.

Invidia o macină pe Amber. Însă tânăra pune la cale un plan perfid. Se folosește de compasiunea de care dă dovadă întotdeauna Daphne, pentru a se insinua în familia Parrish. În scurt timp, îi devine cea mai intimă prietenă, călătoresc împreună în Europa și se apropie tot mai mult de Jackson. Doar că trecutul ei întunecat ascunde un secret care îi poate distruge tot ce a clădit.

Plin de răsturnări de situație șocante, care conduc spre un final spectaculos, volumul Ultima doamnă Parrish este un thriller savuros, scris cu talent seducător.

PĂREREA MEA

Liv Constantine este pseudonimul literar al surorilor Lynne și Valerie Constantine care, deși despărțite de trei state, au reușit să creeze un roman care te captivează și te intrigă. Știți că eu nu laud cărțile dacă nu merită lăudate pe deplin, dar această carte are un subiect care mi se -are că a fost bine dezvoltat și cred că este o carte care merită citită. Un alt amănunt pe care vreau să îl amintesc este faptul că Ultima doamnă Parrish este volumul cu care debutează colecția Leda Bazaar, o colecție care promite să aducă cititorilor ceva nou și sper eu, captivant. Cartea este destul de grosuță ca număr de pagini (480), însă nu vă speriați, este o carte cu scris mare și se citește super repede. Tema principală a cărții care mi s-a părut bine exploatată și este prima carte care prezintă atât de detaliat asta, este bogăția, averea. Dar mai regăsim și relațiile de cuplu, planul profesional, prietenia și destinul. (mai mult…)

Fata din lut – Heather Tucker

Autor: Heather Tucker

Naționalitate: americană

An apariție: 2016 (2018 la editura Rao)

Număr pagini: 400

Titlu original: The Clay Girl

Nota mea: 5/5

Gen carte: ficțiune istorică, young adult, realism magic

Notă goodreads: 4.38

PREZENTARE

Un roman de debut uluitor și liric, Fata din lut este un incredibil tur de forță literar.

Vincent Appleton îi zâmbește fiicei sale, scoate pistolul și se împușcă în cap. Pentru surorile Appleton, nu este prima dată când viața o ia razna. Dar de data aceasta, explodează. Hariet, în vârstă de doar opt ani și pe care toată lumea o strigă Ari, este trimisă la Cape Breton, la mătușa ei Mary, despre care umblă vorba că ar mânca fetițe cu fulgi cu tot. Dar Mary și cu partenera ei, Nia, îi oferă refugiu lui Ari și prietenului ei de nedespărțit, căluțul-de-mare imaginar Jasper. Însă vremurile fericite nu durează, iar Ari este din nou smulsă din casa mătușii ei și silită să se întoarcă la mama ei cu probleme și la traumatizatele ei surori. Tatăl ei vitreg, Len, și restul familiei îi dau totuși speranță, dar abia ce Ari ajunge să se atașeze de ei, că este din nou dezrădăcinată violent, atunci când mama ei se mută cu brutalul Dick Irwin.

În timpul revoluției sexuale din anii ’60, Ari se luptă cu tragedia lăsată în urmă de tatăl ei și cu adicțiile mamei, testându-și limitele cu diverse substanțe care îi amorțesc suferința și cu bărbați care îi oferă tandrețe. Ari străbate o decadă de iubiri și despărțiri, de întâmplări divine și drăcești, dar mereu plină de spirit, de tenacitate și cu incredibilul echilibru pe care doar un căluț-de-mare îl poate avea.

PĂREREA MEA

Heather Tucker este o autoare americană, iar Fata din lut este romanul său de debut. Îmi dau seama încă de la început că va fi o recenzie greu de scris și îmi va fi dificil să surprind toate aspectele importante ale cărții. Am cumparat cartea de Black Friday în 2019 (ea a apărut în 2018 la noi) și mă așteptam să fie o lectură ușoară, accesibilă, poate ceva romantic sau ușor de citit. Da, de multe ori nu citesc descrierea cărții, ci mă ghidez după titlu, autor, copertă. Dacă acestea îmi spun ceva, atunci cumpăr cartea. Coperta mi s-a părut sugestivă și destul de blândă față de cuprinsul romanului, în sensul că am descoperit o carte dureroasă, care mi-a adus lacrimi în ochi din cauza furiei și a neputinței. Cartea are 400 de pagini, format mic și a apărut la editura Rao, o editură care tinde să ajungă în lista editurilor mele preferate. Temele cărții sunt multe: de la familie, copilărie, relațiile dintre membrii familiei, la suferință. supraviețuire, dezechilibru mintal. Cartea asta mi-a amintit un pic de Castelul de sticlă, o carte scrisă de Jeanette Walls, care se aseamănă oarecum la temele abordate. Bineînțeles, diferă stilul de scriere și felul în care personajele au fost construite.

Casa cu surori în care locuiam s-a prăbușit – din nou. Mătușile noastre ne-au luat în grija lor.

(mai mult…)

Ultimul oaspete – Megan Miranda

Autor: Megan Miranda

Naționalitate: americană

An apariție: 2019 (2020 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, mister, thriller, suspans

Titlu original:T he Last House Guest

Număr pagini: 370

Nota goodreads: 3.59

Nota mea: 4/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

DESCRIERE

Littleport, Maine, două orașe într-unul singur: o destinație de vacanță pentru cei înstăriți, ale căror case se înșiruie precum mărgelele pe plajă, și o mică așezare portuară fără pretenții pentru localnicii de rând, care își câștigă existența din turism.

În mod obișnuit, între o turistă bogată și cineva din partea locului nu s-ar înfiripa niciodată o prietenie trainică; totuși, vizitatoarea Sadie Loman și localnica Avery Greer descoperă că au nenumărate lucruri în comun. Timp de zece ani, vară de vară, fetele sunt de nedespărțit. Asta până când Sadie este găsită moartă. Deși polițiștii merg pe varianta sinuciderii, există doi oameni care dau vina pe Avery pentru cele întâmplate: un detectiv din oraș și Parker, fratele lui Sadie. Evident, Avery nu are de gând să stea cu brațele încrucișate și este hotărâtă să își dovedească nevinovăția, înainte ca lucrurile să scape de sub control.

PĂREREA MEA

Primul meu gând când am văzut acest roman a fost că are o copertă superbă, apoi m-am gândit că o carte cu asemenea înfățișare nu are cum să te dezamăgească. Megan Miranda este o autoare americană care a scris multe cărți, iar Ultimul oaspete este prima carte citită de la ea. Ultimul oaspete a apărut prima dată în 2019 și la noi în 2020, la editura Leda. Unde, apropo, am descoperit o mulțime de cărți noi care merită citite. Acest roman are 370 de pagini și să știți că se citește repede (are un scris mare). Ca teme abordate, avem familia, prietenia, iubirea, destinul, aflarea adevărului. Titlul nu mi-a oferit indicii de la început, abia pe la final am înțeles de ce se numește așa. (mai mult…)

Șatra – Zaharia Stancu

Autor: Zaharia Stancu

Naționalitate: română

An apariție: 1968 (2010 la Editura Litera )

Gen carte: roman, ficțiune, istorie

Titlu original: Șatra

Număr pagini: 142

Nota goodreads: 4.23

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

E limpede că ne aflăm în fața unui roman care nu își propune să facă istoriografie sub acoperire, un roman «despre» deportarea țiganilor în Transnistria, ci despre destinul unei comunități tradiționale care cade sub tirania implacabilă a Istoriei. A unei Istorii, se-nțelege, intrate în delir. Dacă ar fi să căutăm cu tot dinadinsul și un mesaj etic în roman, acesta este antiideologic: iubirea (și reflexul ei inevitabil, moartea) este mai importantă chiar decât tragedia deportării. Căci șatra trăiește sub fascinația luptei din interiorul triunghiului conjugal, în condițiile asprei morale țigănești a cuplului, în timp ce evenimentele istorice – în speță, războiul, cu tot cortegiul lui de nenorociri – se estompează în fundal.“ – Răzvan Voncu

PĂREREA MEA

Trebuie musai să vă vorbesc despre cea mai bună carte din literatura română a perioadei de după cel de al Doilea Război Mondial. Am citit multe cărți din literatura noastră, multe dintre ele sunt lecturi obligatorii la orele de limba română și am regretul că Șatra nu se numără printre ele. Ca profesor de limba română, consider că literatura noastră ne-a oferit mai mult decât un Eminescu, Preda, Rebreanu, Creangă, etc. Zaharia Stancu nu este un autor studiat în școală și nici în facultate, din câte îmi amintesc, dar ar merita cu succes studiat, deoarece are niște cărți extraordinare. De la el am mai citit Constandina. Uruma. Ce mult te-am iubit, Pădurea nebună și Desculț.

Șatra lui își plătise dajdia către moarte. Moartea putea fi mulțumită și, dacă mai avea nevoie de suflete, n-avea decât să umble pe ulițele și pe ulicioarele satului.

Toate sunt cărți foarte bune, care merită citite și am în plan să le recitesc în viitorul apropiat, deoarece au trecut niște ani și am mai uitat din acțiune. Revenind la Șatra, eu am citit cartea apărută la editura Litera, colecția de la Jurnalul Național, un volum grosuț de 457 de pagini. Cred că l-am citit în câteva zile, deoarece nu m-am putut desprinde de el; voiam tot mai multe detalii și voiam să aflu ce va fi până la final. Un lucru de menționat este că autorul nu a folosit niciodată în carte cuvântul țigan sau rom (rrom), ci le spune oacheși, șătrari. Probabil că și contextul apariției cărții (1968) l-a determinat pe autor să evite menționarea primelor denumiri pentru a nu fi acuzat de cine știe ce. Nu am informații concrete în acest sens, e doar părerea mea. Cartea este extrem de complexă, abundă în descrieri foarte frumoase și elaborate, iar șatra (de unde vine și numele cărții) este un fel de personaj colectiv, în care durerea unuia este a tuturor, bucuria la fel; nu știu cum să vă descriu cât de deosebită mi s-a părut cartea, deoarece este o senzație anume pe care o ai doar în timpul lecturii.

(mai mult…)

Numără stelele: o poveste din Copenhaga – Lois Lowry

Autor: Lois Lowry

Naționalitate: americană

An apariție: 1989 (2015 la Editura Arthur )

Gen carte: roman, ficțiune, YA, al Doilea Război Mondial, holocaust

Titlu original: Number the Stars

Număr pagini: 142

Nota goodreads: 4.15

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

Numără stelele este o poveste tulburătoare despre iubire, curaj şi altruism, într-o lume stăpânită de frică.

Este anul 1943, iar pentru Annemarie Johansen viaţa în Copenhaga e un amestec de îndatoriri pentru şcoală, de lipsuri şi foamete, totul desfăşurându-se sub privirea atentă a soldaţilor germani aflaţi la fiecare colţ de stradă. Curajul pare să-şi mai găsească loc doar în poveştile pe care fetiţa i le spune seara la culcare surorii ei mai mici, Kirsti. Aflând de raziile autorităţilor germane pentru ridicarea populaţiei evreieşti, familia Johansen hotărăşte s-o salveze pe Ellen Rosen, cea mai bună prietenă a fiicei lor, dând-o drept propriul lor copil. Dar asta va fi oare de ajuns?

PĂREREA MEA

Lois Lowry este o autoare de origine americană care a scris numeroase cărți pentru copii și nu numai. Numără stelele este prima carte pe care am citit-o de la această autoare și mi-a plăcut enorm de mult. Nu mă așteptam să îmi placă atât de tare, sinceră să fiu. Romanul a primit și o medalie, Medalia Newbery în 1990. După copertă, pare a fi o carte pentru copii, însă este mai mult de atât. Acțiunea cărții se petrece în Copenhaga anului 1943, în timpul celui de al Doilea Război Monndial. Deși este o carte subțirică (142 de pagini, varianta necartonata), este profundă și încărcată de semnificații. M-a fascinat la propriu cartea asta și vă voi spune și de ce.Cu toții am auzit sau am citit despre ororile din timpul celui de al Doilea Război Mondial (străbunicul meu din partea mamei și-a pierdut viața în acest război crunt, la o lună de căsătorie cu străbunica mea), iar această carte ne prezintă o latură a războiului crud, văzută prin ochii unui copil. Într-o lume stăpânită de frică, copiii tind să își păstreze inocența și curajul. Titlul are o semnificație simbolică, pe care nu vreau să o dezvălui aici, ca să nu stric farmecul cărții.

Pericolele nu mai erau decât niște închipuiri stranii, asemenea poveștilor cu fantome pe care le inventează copiii ca să se sperie unii pe alții – lucruri care nu se pot întâmpla aievea.

(mai mult…)

În ritmul inimii – Mark Burnell

Autor: Mark Burnell

Naționalitate: britanică

An apariție: 1999 (2020 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, mister, thriller

Titlu original: The Rhythm Section

Număr pagini: 528

Nota goodreads: 3.45

Nota mea: 3/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

DESCRIERE

Stephanie Patrick este răvășită de moartea familiei ei într-un accident aviatic. Atunci când descoperă că prăbușirea aeronavei a fost provocată nu de o defecțiune tehnică, așa cum se specula, ci de un atentat terorist, tânăra devine stăpânită de un singur gând, acela al răzbunării.

Recrutată pe neașteptate de Magenta House, o misterioasă organizație secretă, Stephanie crede că a găsit mijlocul perfect de a-și atinge scopul. Conștientă că nu mai are ce pierde, se pregătește temeinic pentru a se transforma în „Petra”, o teroristă care activează în Germania, și în „Marina”, o femeie de afaceri din Londra. Contactul cu lumea spionajului internațional o face să își dea seama cât de amorțit îi este sufletul și să se bazeze doar pe intuiție.

Pe măsura ce misiunile ei devin tot mai sângeroase, iar riscurile, tot mai mari, Stephanie începe să pună la îndoială informațiile aflate despre accidentul în care i-au pierit cei dragi. Oare organizația din care face parte chiar îi spune adevărul?

PĂREREA MEA

Mark Burnell este un autor britanic care abordează în scrierile sale genul thriller; sinceră să fiu, nu am auzit de el până la lectura acestui roman. Ce pot să vă spun eu despre acest roman care promite foarte mult? Aș putea să vă spun mai întâi că a fost la început o lectură captivantă, parcă prea captivantă, ca mai apoi să mă piardă puțin. Un minus al cărții este numărul mare de pagini (528), dar și detaliile prea numeroase. La început am pătruns ușor în miezul acțiunii și am fost fascinată de Stephanie, dar și de Proctor. Stephanie este prostituată, dar viața sa are să se schimbe într-un mod la care nu cred că a visat vreodată. Ca personaj, tânăra este fascinantă și ne prezintă imaginea femeii care rămâne fără familie și care trebuie să se prostitueze pentru a se întreține. Recunosc că imaginea asta a sa nu fost prea plăcută pentru mine, deoarece m-a tulburat și m-a fascinat în același timp. În scenă apare imediat și Proctor, un jurnalist care încearcă să o convingă pe tânără să afle adevărul despre accidentul aviatic în care mor părinții ei. Apoi acțiunea se derulează rapid și brusc, mi s-a părut că stagnează până spre final. (mai mult…)

« Older Entries