Autor: Julian Barnes
Naționalitate: britanică
Titlu original: Cross Channel
An apariție: 1996 (în 2015 la Editura Nemira)
Gen carte: ficțiune, povestiri
Număr pagini:250
Nota mea: 4/5
De Julian Barnes am auzit pe blogul Cristinei Boncea care spunea că este un autor ce nu trebuie ratat. Întâmplarea face ca minunata Editură Nemira să îmi trimită una dintre cărțile lui Barnes și anume, Cafe au lait. Abia după ce am terminat-o de citit am aflat că de fapt nu este cea mai bună carte a lui și că merită să citești (clar!) mai mult de o carte scrisă de el. Și eu sunt sigură că nu mă voi limita la atât. Când am primit cartea de la editură nu știam că de fapt sunt povestiri, și nu un roman. Mai exact, sunt 10 povestiri ce tratează diferite teme, precum destinul uman.
Titlul m-a dus cu gândul la un amestec, la un fel de „cafea cu lapte” a destinelor umane, în care sunt incluse poveștile unor oameni ce merită să își facă cunoscută viața. Și credeți-mă pe cuvânt că multe dintre personajele acestor povestiri sunt deosebite prin felul lor de a fi.
Un punct comun al acestor povestiri este locul acțiunii, acesta fiind Franța, pentru care am înțeles că Barnes are o anumită admirație. Francezii sunt fie oameni simpli, fie destul de ciudați, dovadă aceste povestiri atât de diferite. Nu pot să spun că toate povestirile m-au impresionat, dar mare parte dintre ele prezintă aspecte interesante și cred că merită citite.
Stilul volumului este destul de accesibil și lectura sa nici nu durează prea mult, deoarece odată prins în jocul cărții, vei juca până la capăt. Povestirile sunt fictive, dar sunt sigură că sunt inspirate din realitatea franceză și nu numai. Personajele fiecărei povestiri sunt altfel și am observat că scriitorul vrea să unească într-o singură carte destine diferite, dar în același timp foarte asemănătoare.
Îl consider pe Barnes un autor îndrăzneț, care are talent, dar care s-ar putea să nu placă tuturor. Recunosc că mă așteptam la mai mult din partea câtorva povestiri, dar în mare parte, nu mi-au fost înșelate așteptările. Ar fi absurd să citim o carte de la un autor și să ne formăm din start o părere corectă, nu? Așa că eu îl voi mai citi, mai ales că zilele trecute am primit tot de la Nemira ultima carte a lui Barnes, Zgomotul timpului.
Așadar, ca să nu o mai lungim mult, vă propun să îl citiți pe Barnes pentru că, cine știe, veți avea șansa de a descoperi un alt scriitor talentat care să vă captiveze într-un mod aparte! Voi ce cărți ați citit până acum de acest autor? Ce impresie v-au lăsat?
Eu am aceasta carte de ceva timp în biblioteca și nu ma pot convinge sa o citesc. Nu am mai citit nimic de acest autor și am o oarecare reținere. Dar îmi place recenzia ta și cred ca merita sa citesc cartea, macar sa îmi fac o idee 🙂
Să știi că merită să citești cartea. Măcar să vezi care e stilul lui Barnes 🙂
[…] până acum doar o singură carte, Cafe au lait, un volum de povestiri a cărui recenzie am scris-o aici. Atat Cafe au lait, cât și Zgomotul timpului le-am primit de la editura Nemira și vreau să vă […]
[…] eu o voi citi, așa că pot spune că sunt cât de cât familiarizată cu stilul său. Am mai citit Cafe au lait și Zgomotul timpului, care mi-au plăcut. Sunt curioasă să văd despre ce sfârșit este vorba […]
[…] Nemira și doresc să le mulțumesc pentru acest gest. De Julian Barnes am mai citit până acum Cafe au lait și Zgomotul timpului, două romane care mi-au plăcut destul de mult. În comparație cu cele […]